Leapsa 4x4

marți, 18 august 2009

Mi-am luat leapşa. Niciodată nu am fost suficient de rapidă pentru jocul ăsta, indiferent că era pe coco, pe ouate sau pe ce se mai juca.

Acum e pe poze şi se joacă după regula: te duci în folder-ul cu fotografii, intri în folder-ul 4 şi alegi poza 4, după care o pui pe blog. Mie mi se trage de la domnul Adi Mihăilă, băiatul cu pană la cap de la ZU, din cauza căruia nu doarme nimeni şi pe care nu-l laud prea mult ca să nu-l deochi nici cu vorba, nici cu fapta, nici cu gândul.

Deocheaţi-l voi, dacă doriţi, pentru că şi înainte de centralizarea pozelor, şi după, tot el s-a nimerit la poziţia 4x4. Deci, doamnelor, domnişoarelor, domnilor...


1 Mai 2009 - VAMA VECHE. ADI MIHĂILĂ. Orice comentariu suplimentar ar fi de prisos. Precizez doar că în primele trei poze eram eu. După aia gata ;))

Şi pen' că aşa e frumos, dau şi eu leapşa mai departe la Cătălin Stelian, Cronicaru', Marian Boba şi Dodo.

Fâs me to Hell

joi, 13 august 2009

Nu-s fan filme horror/thriller. Deci nu ştiu dacă părerea mea în domeniu este tocmai avizata. Nu mă şochează imaginile dure, dar mă omoară suspansul. Am vrut, însă, să văd Drag Me to Hell, pentru că trailer-ul mi s-a părut interesant şi pentru că am auzit că sălile de cinema erau rapid părăsite în timpul filmului pentru că oamenii l-au considerat foarte dur.

Aşa că mi-am suflecat mânecile şi m-am apucat să văd ce e de capul lui. La sfârşit, maaaare dezamăgire şi concluzia: un mare fâs!!! Cu F mare! În afară de nişte "episoade" absolut scârboase, cu o babă, vie sau moartă, care suge bărbia Christinei (personajul principal), restul e plictisitor şi jur că am tras de ochi cât am putut să nu adorm. Parcă filmul ăsta, care măcar nu are un happy-end siropos (aia mai lipsea!), e neterminat. Cel puţin asta e senzaţia cu care am rămas eu, care credeam că n-o să am curaj să-l văd până la final. Cel puţin nu dintr-o dată.

Remember... De ce plâng chitarele?

vineri, 7 august 2009

Vă aduceţi aminte de Gary Moore? De I Still Got The Blues... Uite de-aia plâng chitarele uneori. Pentru că nu sunt mulţi care să le facă să vibreze aşa! Nu m-am putut hotărî nicicum la o singură piesă, aşa că poftiţi de ascultaţi un maestru!


The Loner



I still got the blues



Parisienne Walkways