Just me

CONCERT BON JOVI: Cea mai frumoasă zi!

2011-07-12T14:15:00.008+03:00

Ştiţi visele alea reale, pe care le simţi şi cu ultima fibră din tine, şi cu cel mai ascuns nerv? Alea care sunt la fel de intense şi când dormi, şi când le visezi cu ochii deschişi? Alea care, doar gândind că ar putea deveni realitate, îţi "taie" respiraţia, picioarele, îţi fac rău d-ăla bun la stomac şi te lasă privind într-un gol doar de tine văzut?

Eu l-am trăit pe al meu duminică! În prezenţa a 50-60 de mii de oameni străini, având alături cei mai dragi prieteni.

L-am trăit la o intensitate comparabilă cu presiunea pe care o simt cosmonauţii când sunt lansaţi în spaţiu, cu stomacul lipit de şira spinării, cu ochii şi urechile cât ale lupului din Scufiţa Roşie şi cu o inimă atât de mare, încât Casa Poporului nu se mai vedea de mine.

A fost CONCERTUL BON JOVI! Nu am prea multe cuvinte, recenzii s-au făcut deja. Că a fost karaoke cu 60.000 de oameni, cum foarte bine a subliniat Piticu.ro, că a fost un concert exploziv, electrizant... astea s-au scris.

Că a fost caniculă şi că am stat cu limbile atârnând până aproape de nivelul asfaltului... Că s-a dat drumul târziu la porţi... Că unii am prins brăţări de Diamond Circle drept răsplată pentru faptul că ne-am topit pentru a fi în linia întâi şi că ne-am încăpăţânat să nu leşinăm spre a le lăsa altora locurile... Că o voluntară de la porţile de acces în sectoare ni le-a rupt ori pentru că era prea proastă să ne direcţioneze la Diamond, ori pentru că nu i se spusese să o facă... Că, până la urmă, cu puţin scandal la o fată de la organizatori, care şi-a amintit că ea ne lipise brăţările pe mână la intrare, ne-am primit înapoi locurile câştigate cu muuuultă sudoare... Toate astea aproape că nu mai contează. Fac parte din lupta pentru îndeplinirea unui vis...

Şi am stat la 5 metri de scenă (asta pentru că dacă am fi stat lipiţi de gard nu am fi văzut mai nimic, scena fiind foarte înaltă), şi am cântat, şi am zbierat, şi m-am bestializat (şi nu, n-o să vedeţi dovezile compromiţătoare), şi am plâns (în mare parte de bucurie şi în oarecare măsură pentru că nu aveam să vin acasă să-i povestesc toate astea tatei, care învăţase şi el să recunoască Bon Jovi după ani şi ani în care i-a ascultat, vrând-nevrând, împreună cu mine)... şi am TRĂIT fiecare moment cum nu cred că am mai trăit altele, sau cel puţin cum nu am mai trăit de mult...

Şi nu contează că vocii mele i s-a făcut ruşine cu mine şi m-a părăsit, că nu pot încă să calc din cauza băşicilor din tălpi sau că după atâta sărit în sus imi simt şoldurile undeva în zona umerilor...

A meritat cu vârf şi îndesat!

Pentru că Bon Jovi au fost E X T R A O R D I N A R I! Au fost într-o formă excelentă! Şi nu m-au dezamăgit! Fac parte din categoria fanilor critici şi mi-era teamă că au obosit în turneul ăsta lung şi după atâţia ani de când fac asta. Mi-era teamă, sincer, după ce am văzut pe net prima parte a unui concert de la Munchen, susţinut cam cu o lună înainte. Mă cam obişnuisem cu gândul că măcar o să-i văd, chiar dacă nu vor cânta extraordinar. Dar m-au surprins în cel mai plăcut mod cu putinţă. L-am adorat pe Jon o dată în plus când nu a făcut praf In These Arms, care e cam "sus" şi pe care o mai sfecleşte când nu e în voce, l-am adorat pentru că a cântat cu simţ de răspundere fiecare vers şi fiecare notă. L-am divinizat când ne-a promis/amăgit că vor reveni...

Poate am avut noroc că am fost al doilea concert după o săptămână de pauză, în care au avut timp să-şi revină... Sau poate pur şi simplu concertele luate de pe net nu se ridică la nivelul realităţii.

Încerc să-mi revin fizic, dar nu ma dezmeticesc. Nici nu vreau. Cum sa vrei să te dezmeticeşti dintr-un vis din ăla atât de real, pe care nu îl poţi descrie suficient de bine, indiferent câte cuvinte ai folosi?

YYYHHHAAAAAAAAAA!!! Ladies & gentlemen, va prezint...

2011-02-16T22:30:00.001+02:00

Orice comentariu in plus ar fi de prisos!

Pustiu

2010-11-14T02:36:00.001+02:00

Sufla vantul prin mine si urla furios a pustiu, printre geamurile sparte ale sufletului. Incerc sa fac focul in mine si sa-l feresc de curent, sa poata macar sa palpaie, sa nu fie frig si intuneric.

Ma uit pe geam si dincolo de el zilele curg la fel. Mereu aceleasi, mereu aproape goale de sens si mereu prea greu. Si nu aduc nicio schimbare nici dincolo, nici dincoace de geamuri.

Compact -- Toamna In Sufletul Meu

Asculta mai multe audio diverse

Abonatul nu poate fi contactat

2010-11-07T23:24:00.000+02:00

"Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?"

(Tudor Arghezi)

Dormi în pace...

2010-09-13T23:58:00.003+03:00

Cică Raiul n-ar fi un loc cu norişori, îngeraşi care cântă la harpă şi fluturaşi, ci (am învăţat eu dintr-un film) acel loc din viaţa ta în care ai fost cel mai fericit şi în care, după moarte, ai ocazia să "trăieşti" la infinit, bucurându-te de momentele alea care te-au făcut să te simţi cel mai împlinit...

WOW: Queen în varianta Elton John + Axl Rose

2010-08-31T20:01:00.004+03:00

Nu mi-a plăcut niciodată să aud Queen în interpretarea altor artişti. Freddie Mercury era unul singur şi cu asta basta. Dar...

Pur şi simplu din întâmplare am găsit asta:

Am de zis doar atât: Impresionant!

Promit să caut în întregime concertul tribut pentru Freddie Mercury (1992) , poate intru în atmosferă şi îmi schimb părerea despre piesele Queen interpretate de alte voci. Mi se pare electrizant publicul...

Concert: Gary Moore rullllllzzzzzz!!!!

2010-07-19T00:50:00.003+03:00

Gary Moore e un Zeu! Era cât pe ce să-i ratez concertul de la Ciuc Summer Fest (Zone Arena), dar am reuşit să ajung pe ultima sută de metri (mulţumesc, Geooo!!!). Aşa cum m-am aşteptat, a rupt chitara în două. Poate se putea şi mai bine (adică s-o rupă în trei, patru :D), dar eu am savurat fiecare notă, fiecare riff şi mărturisesc că am stat "zbârlită" pe toată durata cântării, adică vreo oră jumate (în concluzie, mă doare pielea).

Despre ce poate omul nu-s prea multe de spus, pentru că simt că i-aş "faulta" munca. Zic doar atât: JOS PĂLĂRIA!

Sunt însă cât se poate de dezamăgită de public! Sau mai bine zis de lipsa lui! Mi se pare dezolant să fii Gary Moore şi să cânţi la un festival în faţa a (poate) patru mii de oameni. Şi aici nu e de acuzat lumea (chiar dacă publicul român e obişnuit cu chestiile cât mai "moca" posibile), cât organizatorii, care au stabilit preţuri cam prea piperate pentru ce au oferit. În plus, Zone Arena mi se pare un loc absolut jenant pentru un concert care se vrea a fi decent. Sau poate că nu a fost amenajat cum trebuie. Recunosc că nu am fost în ziua cu Faithless şi nici în cea cu Pink Martini, pentru că nu sunt genul meu, dar în momentul în care am pus piciorul în curtea aia care seamănă cu a unei fabrici m-a luat plânsul când am văzut cât de puţină lume era.

Măcar publicul din faţa scenei nu l-a lăsat pe Gary să regrete prezenţa în Românica. Restul, slăbuţ. La tribună cel puţin era indicat să nu ridici mâinile şi să nu te bucuri prea tare, ca să nu-i deranjezi pe cei care jucau Sudoku pe telefonul mobil. Oricum, am văzut şi oameni pe la vreo 50 de ani care au trăit la intensitate maximă concertul şi m-am bucurat că nu chiar toţi erau persiflanţi sau ignoranţi ca un nene care voia One more try (parcă pe asta o cânta Timmy T?).

A, şi încă ceva. Dacă la concertul unui chitarist de excepţie ca Gary Moore nu s-a angajat un regizor care să ştie că pe solo-urile de chitară trebuie dat pe ecranele alea mari omul ăla care îşi rupe degetele făcând ce vrea el din coarde, mai bine ne lăsăm de organizat astfel de evenimente! M-a enervat groaznic faptul că, stând undeva de unde nu puteam vedea prea bine scena, trebuia ca în timpul solo-urilor să-l văd pe nenea de la clape. Sau pe basist. Jenant!

S-au cântat: Over the hills and far away, Thunder rising, Military man, Days of heroes,Where are you now, Empty rooms, Wild One, Blood of emeralds, Out in the fields, Still got the blues for you, Walking by myself. Bis: Parisienne walkways

Să scriu sau să tastez? Aceasta-i întrebarea...

2010-07-03T21:31:00.003+03:00

Taste, mouse, monitor, procesor, restart, google... aaahhhh... ma seacă. Încep să dezvolt o aversiune faţă de tot ce înseamnă computer.

De ceva vreme, când am ceva de scris, cu sau fără chef, nu mai pot să o fac decât cu pix pe hârtie. Sau cu creion... obligatoriu cu gumă la un capăt. La fel am făcut şi cu textul de faţă, pe care îl transcriu acum, când simţurile îmi sunt cât de cât amorţite.

Ideile refuză să se mai aştearnă peste vreun word document sau peste vreun notepad, degetele (destul de iuţi, de altfel) îşi pun piedică unul altuia deasupra tastaturii. Îmi place la nebunie să văd cum pasta aşterne pe hârtie gânduri mai mult sau mai puţin inspirate. Scriu urât, dar e o adevărată desfătare să desenez, cu sau fără talent, litere pe hârtie. M-am săturat de tehnică, de calculatorul care îmi mănâncă cel puţin jumătate din zi. Scaunul din faţa lui parcă e scaunul electric, aşa că îl evit pe cât posibil. Prefer să scriu pe genunchi, ador asta. Iar un stilou şi o călimară ca în clasele I-IV cred că m-ar bucura acum la fel de mult ca o înjumătăţire a preţului la ţigări. (Ah, ţigările sunt accesoriu obligatoriu în procesul de scriere).

Am iar bătătură la degetul mijlociu de la mâna dreaptă (ăla pe care se sprijină pixul, nu vă lăsaţi minţile să zburde aiurea) şi mă ustură şi e dulce-amăruie atunci când o rup cu dinţii (de la nicotină probabil :D).

Cuvintele sunt parcă mai pline de sens pe hârtie, chiar dacă nu spun poate mare luru.

Scriu şi mi-e dor să scriu. Mi-e dor de scrisul de mână. Cred că o să redeschid "cutia Pandorei", adică un rucsac vechi, din liceu, care ascunde bileţele trimise în timpul orelor, caiete în care scriam cu colegii adevărate conferinţe (aveam probleme importante, dom'le) şi pe care le găsea mama şi se îngrozea când citea din ele, pagini întregi cu problemele existenţiale ale vremii pe care le umpleam în nopţi lungi de nelinişte în care îmi ţinea companie doar un casetofon vechi şi casete cu muzici înregistrate de pe radio...

Mi-e dor să-mi văd scrisul, să văd cum a evoluat în timp, să râd când văd în ce hal "desenam" anumite litere, să-mi amintesc cum creşteam. Şi să redescopăr sensuri pe care le găseam atunci în te-miri-ce. Mi-e dor să scriu cu adevărat şi simt că asta se poate face doar "ad-labam".

Tastatura ne robotizează, ne transformă sentimentele în plastic, le mecanizează cu o viteză de 70-80 de cuvinte pe minut (inclusiv părţile de vorbire insignifiante, formate din 1, 2 litere). Le aleargă şi le face să gonească şi să se ascundă în scorburile sufletului.

Mă amuzam la începuturile mele în presă pe seama "bătrânilor" care refuzau să ţină pasul şi preferau să-şi scrie textele fie de mână, fie, în cel mai bun caz, la vreo maşină veche de scris, pentru ca apoi să le dea la "culegere". Mă întrebam ce căutau într.un domeniu în care eram învăţaţi că viteza de livrare a informaţiei e esenţială. Nu le înţelegeam încăpăţânarea de a rămâne în urmă şi poate că nu o înţeleg nici acum. Dar cred că încep să înţeleg de ce le plăcea SĂ SCRIE...

Act de prezenţă

2010-05-27T04:50:00.003+03:00

N-am crăpat, spre tristeţea unora, deşi a trecut o groază de timp de când nu m-am mai "produs" pe aci. Aşa că mătur puţin pânzele de păianjen, de ochii soacrei şi de dragul de a "semna condica"...

De 1 Mai m-am muncit din greu prin Vamă, restul contează mai puţin... Important e că vine, bibicule, căldura şi că s-a terminat caricatura de campionat de (cică) fotbal de pe la noi şi că de acum încolo sper să-mi petrec cât mai multe week-end-uri pe malul mării, cu cortul pe plajă şi trupa de şoc alături... Încep de acum şi nu mă gândesc că peste vreo 2 săptămâni începe Mondialul. Tot de fotbal. Om vedea atunci ce-o fi... Între timp... am plecat! Menţin rugămintea de "DND" de la postul anterior.

O vară frumoasă şi suportabilă tuturor!

Weekend "viciat"... DND

2010-04-16T01:30:00.003+03:00

Două zile mă dopez cu cele patru "droguri" din imaginea de mai sus... DNFD

UPDATE: Ce bine-ti şade, nene Locic!

2010-04-09T02:08:00.006+03:00

S-a ajuns nenea Marius Locic! Sau l-au ajuns. BLESTEMELE!

I-au făcut ăştia de la DNA cadou o pereche de brăţări cu lanţuri între ele! Cică să nu te bucuri de răul altuia, dar de data asta chiar nu mă pot abţine!

O fi el reţinut doar pentru 24 de ore, dar sper că doar aşa, de încălzire... Pentru că nea' cais ăsta merită să putrezească cu gratiile în braţe... Şi sper ca banii pe care ştie el cui nu i-a dat să se fi evaporat şi să nu-i poată folosi ca să scape prea curând. Ştie el ce i-a urat lumea să-şi cumpere de ei ;)

Nu pot să-i urez decât "la mai mare!". Muahahahahahahaha!!!!

UPDATE (10.04.2010): La miezul nopţii de vineri spre sâmbătă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis arestarea preventivă a lui Marius Locic, aceeaşi sentinţă fiind dictată şi contra judecătorului Florin Costiniu şi a "regelui asfaltului" Costel Căşuneanu. Yuppppyyyyy!!!!

La întoarcerea în arestul Poliţiei Capitalei, Locic declara: "Nu mă aşteptam la această decizie. Am încredere în justiţie şi că se va face dreptate".

Păi aşa să-i ajute Dumnezeu, că la ce dreptate merită el... Dreptatea ăluia care "nu este escroc, nu este ţepar, nu este bandit", cum spunea mister Voicu... Săracu' Locic... Amărâtul de el... e cel mai "cinstit" om pe care l-am văzut şi cu ochii lui de mieluşel ar putea chiar să păcălească pe cineva că e vreun sfânt... Dar la câte suflete l-au blestemat, s-ar putea să se fi strâns laţul cam tare la par...

Îi doresc să-l elibereze...

... lunea nu, că nu se dau bani de lunea, că îţi merge prost după aia toată săptămâna

... marţea nu, că-s trei ceasuri rele şi nu se fac gesturi necugetate

... miercurea nu, că e zi de post şi reculegere, nu se dau bani

... joia nu, că e zi cu nume din doar trei litere

... vinerea... ce rost are?, că doar vine weekend-ul şi deh, stă lumea închisă

... sâmbăta şi duminica sunt zile de odihnă de la stat, nu lucrează nici băncile

ŞOC: Pisica din Shrek există

2010-03-17T17:35:00.005+02:00

NU MAI SALVAŢI VAMA VECHE!!!

2010-03-16T00:23:00.007+02:00

După lupte seculare cu nămeţii, cu codurile hepatice şi cu astenia accentuată cu fiecare weekend pe care îl petreceam în prea frumoasa şi înzăpezita Capitală, a venit şi ziua în care m-am văzut în Vama Veche pentru prima oară pe 2010.

Nu mai aveam răbdare până la 1 Mai! Şi am prins două zile de vis. Cu briză rece care îngheţa mirosul de mare în nări, cu soare care mângâia miile de scoici de pe o plajă mai mare ca niciodată. Cu o "baltă" gri de rece şi cu o linişte numai bună de savurat până îţi pleznesc urechile în timp ce zaci tolănit pe nisip, cu prietenii şi vodca.

Şi cu un cer la răsărit atât de limpede cum nu am văzut nici vara...

Pescăruşii erau şi ei acolo. Nu-i mai gonea zgomotul şi balamucul. Urma unui singur toc pângărea nisipul călcat doar de păsări şi de câini.

Totul doarme în Vamă şi aşteaptă hoardele de "salvatori" care se încăpăţânează să considere staţiune acest sătuc care altă dată era al boemilor şi al celor care refuzau să trăiască după tiparele impuse de lumea asta din ce în ce mai scorţoasă şi mai teleghidată.

În Vama Veche s-a construit, vizavi de Corsarul, un hotel de 4 stele. Frumos, n-am ce zice, dar DIN ALT FILM! Parcă din filmul ăla cu staţiuni făcute pentru aşa ceva, dar pe care nu încearcă nimeni să le resusciteze.

În Vamă sunt mai frumoase margaretele decât stelele, băi domnilor salvatori! Ca să nu mai vorbesc de corturi şi, în cel mai rău caz, de rulote.

M-a întrebat cineva la revenirea la muncă dacă nu era tristă Vama atât de "moartă". NU! Era mai proaspătă decât am văzut-o eu vreodată! Poate doar cei care s-au născut la timp pentru a o cunoaşte cum era odată au mai văzut-o aşa. Respira şi nu se îneca cu niciun smoc de cocalari traşi la xerox unii după alţii!

E adevărat că se văita că o cam dureau bordurile contra naturii pe care i le-au aplicat "salvatorii" şi dalele care plombează acum drumul de lângă Stuf. Pomişorii plantaţi pe marginea plajei şi băncuţele montate la ceea ce ar urma să fie umbra lor nu cred că vor avea viaţă lungă, că doar vine vremea focurilor.

Mi-e şi frică să mă gândesc că pe Magheru, între borduri, va "răsări" în curând asfaltul pe care tocurile vor ţocăni în draci şi care o să ne ardă sufletele când se va încinge sub soare. Mai lipseşte un McDonald's în loc de Papa la Şoni şi putem să cântăm "veşnica pomenire".

Singurul lucru bun în procesul ăsta de modernizare sunt canalele. Tre' să aibă şi aurolacii un loc unde să se cazeze în vacanţă... Şi pentru asta au nevoie de betoane, că doar n-or să umble cu râme între degetele pline de praf...

Mai avem poate doar anul ăsta să ne bucurăm de ce ne-a mai rămas din Vamă. După aia s-ar putea să trebuiască să ne mutăm, pentru că ancorele de cort nu se înfig tocmai uşor în asfalt. Eu nu zic la nimeni unde mă mut, ca să nu încerce cineva să salveze şi acel loc. Sau poate o să încerc să-i păcălesc pe "salvatori" că mă mut cu cortul unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Să se ducă să mă caute acolo şi poate găsesc ceva de modernizat...

P.S. Salvaţi, bă!, Constanţa, că nici Afghanistanul după bombardament nu arăta în halul ăsta. Acolo Mazăre creşte gropile mai bine decat pe fi-su! Măcar să le educe să se dea dreaq din drum când vine maşina!

P.S.2 Dă-mi o vodcă, să îmi treacă...

Eurovision 2010: Mai repede am câştiga prin neprezentare

2010-03-07T02:20:00.005+02:00

Fuse şi selecţia naţională pentru Eurovision, iar în mai la Oslo ne va reprezenta cuplul Paula Seling & Ovi, cu piesa Playing with fire. Nu-mi dau cu părerea despre şanse, pentru că n-are rost. Oricum, acolo se va pleca doar cu gândul "ferească Ăl de sus să câştigăm, că oricum n-avem noi unde, şi cum, şi cu ce să organizăm festivalul".

Concluzia serii: MĂ DOR URECHILE!!!!

N-aş putea spune ochii, pentru că mai mult am ascultat, având cu totul alte treburi în timpul transmisiunii. Dar faptul că nu am privit imaginile decât pe alocuri nu m-a împiedicat să remarc interpretările JALNICE ale multora dintre interpreţi.

Singurele piese care mi-au plăcut au fost Paula Seling & Kamara - It's not too late (care a avut şi o interpretare mai de doamne ajută), Zero - Lay me down şi Lulu & The Puppets - Searching for perfect emotion (nu e deosebită, dar mie mi-a plăcut, cu excepţia momentelor în care solistul se forţa să "urce"). Ah, şi ultimele trei piese din concurs s-au cântat când eu eram în drum spre casă, deci n-aş putea avea o părere.

Restul mi s-au părut PRAF (cei mai horror au fost băieţii ăia de la Pasager, care n-au avut niciun Dumnezeu) CA INTERPRETARE. Mi-ar mai fi plăcut, poate, şi Lora & Sonny Flame cu Come along, dacă ar fi fost în stare să nu gâfâie pe scenă şi să nu le patineze vocile spre a-mi zgâria auzul în timp ce dansau.

Simpatic recitalul lui Horia Brenciu (şi Crişan), căruia cred cu tărie că i s-ar fi putut găsi o parteneră mult mai potrivită şi care ar fi dat şi muuult mai bine pe sticlă decât don'şoara bloandă care i-a stat alături şi a cărei voce "suavă" mi-a mângâiat timpanul cu barosul.

Cam astea-s primele impresii (şi probabil singurele) de după Selecţia Naţională Eurovision 2010. Restul ţigănelilor... să fie la ei acolo!

Oricum, mai mari şanse de câştig am fi avut prin neprezentare. Am zis!

Brrrrrrrrr

2010-03-03T20:25:00.003+02:00

Demult nu m-a mai cutremurat imaginea unui stadion în asemenea hal. M-a făcut chiar să-mi fie dor... Dar mi-a trecut repede.

Ce ai văzut mai sus s-a întâmplat înaintea unui meci Ajax - Olympique Marseille, când clubul olandez împlinea 109 ani.

Dacă la noi stadioanele sunt pline de primate, la "ei" sunt populate de oameni care ştiu să simtă şi să nu huiduie un moment precum cel de mai sus. Impresionant!

Pariu că la noi fondul muzical ar fi fost considerat perfect pentru un "M..e Becali/Borcea/Copos/Dinamo/Steaua/Rapid/Sandu/Mitică/etc."?

Vine, vine primavara...

2010-03-03T01:29:00.005+02:00

Petiţie anti-iarnă

2010-02-12T12:36:00.005+02:00

M-AM SĂTURAT DE IARNĂ!!!!! M-am săturat să amân AMR-uri de la o săptămână la alta! Vreau soare fără dinţi! Vreau vânt călduţ! Vreau să văd asfalt... uscat! Vreau să nu mai ştiu cum e să-ţi fie frig şi să-mi fie dor de el. Vreau să nu mai văd harta galbenă de parcă în toată ţara ar fi epidemie de hepatită!

Şi vreau să văd ceva mişcare în sensul ăsta de la "autorităţile" competente! Am zis!

Mark Butcher - You're never gone

2009-12-28T23:51:00.004+02:00

Tipul care cântă este un fost jucător englez de cricket. Piesa este un oamgiu adus unui fost coleg de echipă, decedat în 2002, într-un accident de maşină. Poate nu e senzaţională, dar mie mi-a plăcut. Mai ales că nea' Mark Butcher ăsta nu e un cântăreţ de profesie. Cel puţin nu era. Acum cică s-a lăsat de sport şi îşi trage album. Îs curioasă oare ce iese.

De văzut: Soţia călătorului în timp - Filmul

2009-11-12T02:02:00.009+02:00

Am citit acum ceva timp Soţia călătorului în timp, de Audrey Niffenegger. Şi am şi scris despre asta aici.

De atunci tot aştept să apară filmul. Iar zilele astea, în aceeaşi "cărticică" B-24-Fun în care am aflat despre roman, am găsit şi un poster de promovare a ecranizării. Deja este în cinematografe şi abia aştept să îl văd. Cu toate că, sincer, îmi cam displace actorul principal, Eric Bana, care îl interpretează pe Henry.

"Clare (Rachel McAdams) a fost îndrăgostită de Henry dintotdeauna. Deşi nu ştie când vor fi nevoiţi să se despartă, ea este ferm convinsă că sunt sortiţi să fie împreună. Datorită unei anomalii genetice rare de care suferă, Henry (Eric Bana) are capacitatea de a călători înainte şi înapoi în timp, fără însă a avea control asupra acestui fenomen. În ciuda faptului că această particularitate a lui Henry îl face să apară şi să dispară într-un mod imprevizibil, Clare încearcă din răsputeri să-şi construiască viaţa alături de el".

Pe IMDB are o cotă bună, comentariile celor care l-au văzut sunt încurajatoare, deci... o să revin cu impresii. Până atunci... trailerul:

Bon Jovi revine cu un album de criză: THE CIRCLE

2009-11-10T00:38:00.010+02:00

La mai bine de doi ani de la lansarea albumului Lost Highway, trupa Bon Jovi revine cu The Circle.

Lost Highway a fost pentru mine o mare dezamăgire, asta pentru că nu fac parte din categoria de fani care "haleşte" orice. Ador o trupă, dar, dacă are material discografic care nu-mi place, recunosc.

Al 11-lea album de studio al trupei din New Jersey, The Circle se anunţă a fi cel al revenirii celor de la Bon Jovi la rock, asta după ce Lost Highway "bătea" mai mult în pop, cu influenţe country. Chiar chitaristul Richie Sambora a subliniat, în Rolling Stone Magazine, că The Circle este "o reîntoarcere la rock&roll" şi că albumul "sună a Bon Jovi, dar sună şi proaspăt". Sper sincer că acest "proaspăt" şi "modern" promis de Sambora mă va face să nu mai trăiesc din amintirea albumelor vechi.

Piesa care promovează albumul, We Weren't Born to Follow, sună încurajator în acest sens, iar alte câteva piese de pe album, spre care aveţi link-uri mai jos mi-au pus un zâmbet satisfăcut pe faţă.

LATER EDIT: Am mestecat şi digerat toate piesele. Concluzie: The Circle este un album de criză. Atât ca mesaj al unor piese (We Weren't Born to Follow, Work for the Working Man), cât şi ca linie melodică. Într-adevăr, sună a Bon Jovi, cum zice maestrul Richie, dar poate prea mult. Şi aici mă refer la faptul că unele piese seamănă izbitor pe alocuri cu piese mai vechi (aici cunoscătorii poate m-ar putea contrazice, dar mie mi s-a părut că începe ba Keep the Faith, ba Thank You for Loving Me, ba că ascult In These Arms). Ori e criză de inspiraţie, ori băieţii au devenit nostalgici, ori poate i-a lăsat memoria şi au uitat că au mai compus piese similare. Dar de ajuns cu exigenţa; una peste alta, albumul sună bine. Decât ceva nou şi prost, mai bine ceva ce poate părea reciclat.

Albumul include 12 piese şi, culmea!, un remix (mi-e şi frică să mă gândesc la asta!) la We Weren't Born to Follow, ca bonus track:

1. We Weren't Born to Follow

Bon Jovi - We Weren't Born To Follow from the.Motorheart on Vimeo.

2. When We Were Beautiful

3. Work for the Working man - pun şi versurile pentru că mi-au plăcut

4. Superman Tonight

5. Bullet

6. Thorn In My Side

7. Live Before You Die

8. Brokenpromiseland

9. Love's the Only Rule

10. Fast Cars

11. Happy Now

12. Learn to Love

"Născută" odată cu mine, în 1983, trupa Bon Jovi a lansat 10 albume de studio, două compilaţii şi un album live. În cei aproape 27 de ani de existenţă, cu pauze în perioadele 1990-1992 şi 1997-2000, trupa a vândut peste 120 de milioane de albume în întreaga lume, a susţinut peste 2.600 de concerte în peste 50 de ţări, iar statistica arată că la acestea au asistat peste 34 de milioane de fani.

Despre hărţuirea bancară...

2009-11-05T14:07:00.003+02:00

Aţi căzut în păcatul de a contracta un credit bancar pe care acum vă e din ce în ce mai greu să-l achitaţi? Sunteţi hărţuiţi de don'şoare care vă tulbură somnul matinal cu telefoane şi vă strică ziua reamintindu-vă că şi luna asta aţi întârziat 3 zile cu achitarea ratei? Aflaţi că vă caută banca prin vecini pe care îi cunoaşteţi sau nu? Sau chiar că v-aţi schimbat numărul de mobil pe care v-a găsit cu o zi înainte o altă don'şoară, de la aceeaşi bancă, şi pe care tocmai v-a sunat, să zicem, mama?
Cineva deştept a întocmit o scrisoare care se poate dovedi foarte utilă pentru mulţi dintre românii fraieri care au apelat la ajutorul băncilor şi care în vremuri de criză se roagă în culcare şi-n sculare să nu se trezească fără serviciu şi cu cursul euro explodat (zice-se) pe la 5 lei.

Stimate domn,

Am onoarea să vă confirm primirea scrisorii dumneavoastră prin care îmi cereţi, pentru a treia oară, returnarea banilor pe care vi-i datorez.

Aş vrea să ştiţi că eu nu contest această datorie şi am intenţia s-o plătesc cât mai curând posibil.

Pe de altă parte, aş dori să vă informez că eu am numeroşi alţi creditori, la fel de onorabili ca dvs., cărora vreau să le înapoiez, de asemenea, sumele datorate.

Deoarece suma alocată de mine lunar rambursărilor este limitată, în fiecare lună desemnez prin tragere la sorţi unul dintre dvs. căruia îi înapoiez banii.

Îndrăznesc să sper, domnule, că numele dvs. va ieşi cât mai curând.
Vă rog să acceptaţi, domnule, salutările mele împreună cu întreaga mea consideraţie.

Datorită faptului că ultima dvs. scrisoare a fost redactată într-un LIMBAJ AGRESIV ŞI VIOLENT, vă anunţ cu regret că NU VEŢI PARTICIPA LA URMĂTOAREA TRAGERE LA SORŢI.

Am omis să precizez că utilitatea acestei scrisori constă în simplul fapt că vă va face să zâmbiţi. Dar oare dacă s-ar trezi băncile cu câteva sute de astfel de scrisori, ar da faliment pe fond nervos?

Terci

2009-10-21T13:49:00.002+03:00

Merg in maini si inima mi-a coborat in gat. Ficatul mi se zbate in stanga si creierul mi-a urcat in talpi, iar stomacul imi cere sa-l umplu cu nimic. M-am zdruncinat si m-am amestecat; imi vine sa fug de mine, sa ma duc mai incolo si, dupa ce ma reasez, sa ma torn inapoi cu polonicul.

Si era asa liniste...

A fost odata...

2009-10-14T16:23:00.022+03:00

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunsa", "Castelul", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsa", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Sotron", "Frunza", "Hoţii şi vardistii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii Soimi ai Patriei si ultimii Pionieri. La gradinita am invatat poezii in romana, nu in engleza... Si am cantat Multi Ani traiasca, nu Happy Birthday la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Berly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte, ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum... sau pustilea alea absolut superbe cu apa... Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That. Si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar, spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit Licurici, Pif, Ciresarii si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC", fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri". Iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc, fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca Cola la sticla si am descoperit Internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara; noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului; nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam, la chefuri, sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete si baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"...

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor. Care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special care sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Parintii nostri nu au avut "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"... si e bine ca ne mai aducem aminte de asta macar cand primim asa ceva pe e-mail.

Vacanţă VVV

2009-09-17T02:02:00.017+03:00

Fuse, fuse şi se duse... Abia acum mi-am revenit după ultima "bucată" de vacanţă pe 2009. Episodul 1: Vama Veche. Episodul 2: Voina, zonă de munte în care am mers cu ai mei, copil fiind, cu cortul. Din fericire, compania a fost selectă şi am avut numai oameni foarte dragi cu care să împart mirosul de natură.

Despre Vama Veche nu mai zic nimic, ca să nu mai fiu acuzată că-s obsedată :D Pun doar câteva poze:

Restul pozelor din Vama sunt absolut indecente...

Dupa 3 zile de mare, ultima pe anul ăsta, a urmat un drum lung, de peste 8 ore, către Voina (jud. Argeş, Munţii Iezer). Pe care l-am întrerupt pentru un pepene spart de bordură :) (bordura n-a intrat în cadru)

Într-un final am ajuns la destinaţie şi am instalat tabăra, însă nu înainte de a ne informa la cabană despre urşi. Evident că ni s-a propus cazare, că "aseară a venit ursul". Dar "filmul" ăsta îl văzuse doar cabanierul care mai avea camere libere. Oamenii care stăteau acolo de o săptămână n-au avut onoarea. Probabil şi ursul ăla... nu se arată aşa, oricui.

Evident, a urmat binemeritata porţie de Absolut + caisata + ce-am mai nimerit (prietenii ştiu de ce) la un foc mai mult sau mai puţin de tabără (suntem ecologişti, dom'le).

Iar a doua zi ne-am aşternut la drum.

Ajunşi la Cuca, am făcut cale întoarsă, pen' că începea ploaia şi aveam un accidentat cu noi. Din fericire n-a fost grav, doar o gleznă scrântită, care i-a permis lui Tavi să se ocupe apoi de grătarul pentru care am cărat lemne de unde am apucat, că n-avea farmec dacă le luam de pe lângă cort.

Cam asta a fost, în câteva imagini, escapada de final de august. Şase zile din care trei fără telefon, fără bruiaje şi fără ipocrizia şi grijile care ne poluează viaţa la oraş. Câţiva au fost, totuşi, lipsă la apel şi vor plăti pentru asta... la următoarea escapadă la munte, mă vor căra în cârcă :D.

Şi acum... LA MUNCĂ, BĂ! Nu la întins mâna!

Leapsa 4x4

2009-08-18T00:46:00.005+03:00

Mi-am luat leapşa. Niciodată nu am fost suficient de rapidă pentru jocul ăsta, indiferent că era pe coco, pe ouate sau pe ce se mai juca.

Acum e pe poze şi se joacă după regula: te duci în folder-ul cu fotografii, intri în folder-ul 4 şi alegi poza 4, după care o pui pe blog. Mie mi se trage de la domnul Adi Mihăilă, băiatul cu pană la cap de la ZU, din cauza căruia nu doarme nimeni şi pe care nu-l laud prea mult ca să nu-l deochi nici cu vorba, nici cu fapta, nici cu gândul.

Deocheaţi-l voi, dacă doriţi, pentru că şi înainte de centralizarea pozelor, şi după, tot el s-a nimerit la poziţia 4x4. Deci, doamnelor, domnişoarelor, domnilor...

1 Mai 2009 - VAMA VECHE. ADI MIHĂILĂ. Orice comentariu suplimentar ar fi de prisos. Precizez doar că în primele trei poze eram eu. După aia gata ;))

Şi pen' că aşa e frumos, dau şi eu leapşa mai departe la Cătălin Stelian, Cronicaru', Marian Boba şi Dodo.

Fâs me to Hell

2009-08-13T01:31:00.005+03:00

Nu-s fan filme horror/thriller. Deci nu ştiu dacă părerea mea în domeniu este tocmai avizata. Nu mă şochează imaginile dure, dar mă omoară suspansul. Am vrut, însă, să văd Drag Me to Hell, pentru că trailer-ul mi s-a părut interesant şi pentru că am auzit că sălile de cinema erau rapid părăsite în timpul filmului pentru că oamenii l-au considerat foarte dur.

Aşa că mi-am suflecat mânecile şi m-am apucat să văd ce e de capul lui. La sfârşit, maaaare dezamăgire şi concluzia: un mare fâs!!! Cu F mare! În afară de nişte "episoade" absolut scârboase, cu o babă, vie sau moartă, care suge bărbia Christinei (personajul principal), restul e plictisitor şi jur că am tras de ochi cât am putut să nu adorm. Parcă filmul ăsta, care măcar nu are un happy-end siropos (aia mai lipsea!), e neterminat. Cel puţin asta e senzaţia cu care am rămas eu, care credeam că n-o să am curaj să-l văd până la final. Cel puţin nu dintr-o dată.

Drag Me to Hell - Trailer
Încărcat de dreadcentral. - Classic TV and last night's shows, online.

Remember... De ce plâng chitarele?

2009-08-07T03:28:00.001+03:00

Vă aduceţi aminte de Gary Moore? De I Still Got The Blues... Uite de-aia plâng chitarele uneori. Pentru că nu sunt mulţi care să le facă să vibreze aşa! Nu m-am putut hotărî nicicum la o singură piesă, aşa că poftiţi de ascultaţi un maestru!

The Loner

I still got the blues

Parisienne Walkways

Vară crizată

2009-07-22T22:47:00.001+03:00

Motto: Totul se dărâmă-n jur, dar noi nu ne-ntrebăm de ce... (Spitalul de Urgenţă)

Vară, planuri, vacanţă cu buget de criză, "rucsac, nisip, Gara de Nord" - vorba cântecului. Ba pe dracu'! A dat criza-n tot şi-n toate, pare că se alege praful de tot... de parcă nu ar fi destul.

Viaţa pare din ce în ce mai des în ultima vreme un sport extrem care te ţine blocat într-un cantonament permanent. Problema e că eu sunt al dracului de comodă şi nu-mi place adrenalina decât în cantităţi controlate.

... căldură mare, monşer! Şi poftim de găseşte soluţii anti-criză(e) cu un creier clocit sub soare şi prin mijloacele de transport mai mult sau mai puţin în comun. Dacă nu poţi, sedează-te cu ce ai la îndemână. Cea mai ieftină soluţie este o doză de nesimţire (extraveralul e scump, dom'le, scump). Da' nici pe aia nu o primeşti ca pe pliante la colţ de stradă...

nAti-campanie

2009-06-30T02:00:00.002+03:00

Nati Meir ar vrea să conducă România cu un guvern de tehnocraţi (guvern pe care, apropos, domnule viitor candidat, îl formează premierul). Adică de oameni care nu au nicio treabă cu lucrurile pe care ar trebui să le ţină în mână. Iar în cazul de faţă, la propriu.

Într-o Românie ideală a lui nea' Meir, Mircea Badea ar fi ministru la Interne (că tot e el prieten cu miliţienii), Monica Columbeanu ar ţine treaba în mână pe la Turism, soţiorul Iri ar fi "tartor" peste Dezvoltare, iar Gigi Becali, acest Stătică al Facultăţii de Drept, cu diplomă de absolvent, licenţiat sau poate chiar doctor, deja, în domeniu, ar ajunge cioban-şef la Justiţie. Asta după ce în urmă cu doar câteva luni cei doi se porcăiau de zor pe tema vânzării Stelei.

Alţi miniştri doriţi de omuleţul care aduce mai mult cu Doru Octavian Dumitru decât cu un posibil viitor preşedinte de ţară sunt Ion Ţiriac la Economie, Gheorghe Hagi la Tineret şi Sport şi Mădălin Voicu la Educaţie. Ooook. Dacă Ţiriac s-ar putea să se priceapă cel puţin bine la economie, din moment de este unul dintre cei mai bogaţi români, Hagi ar fi bun la Ministerul Tineretului şi Sportului doar înrămat. Oricum, nu despre capacităţile lor este vorba aici.

Ci despre senzaţia de "bătaie de batjocură" pe care mi-o lasă campania asta electorală pe care şi-o face Nati Meir. Parcă mi-e greu să cred că Nati Meir vorbeşte serios. Dacă o face, e grav. Dacă nu, înseamnă că ne ia la mişto pe noi, români, ca naţie şi ca ţară. Şi că e convins că lumea chiar o să pună botul şi o să voteze un guşter care o voia pe Zăvoranca pe post de "consilier artistic" în campanie.

Dacă, totuşi, el crede în ceea ce face, înseamnă că este total lipsit de simţul penibilului. Chiar îmi imaginez dezbaterile cu candidaţi la preşedinţie. În care toţi vor veni şi vor face promisiuni cu pumnul în aer (gen "propun să le tragem un pumn în..." - n.r. pentru cunoscători), iar nea' Meir va avea ca prim punct în planul de campanie să reuşească să le împace pe Columbeanca şi Zăvoranca, în stil de Raluca Moianu la "Iaaaar-tă-măăă!".

Ar fi jenant şi absolut descalificant pentru o ţară în care totuşi lumea a fost destul de lucidă şi nu i-a dat lui Vadim votul atunci când tot ea îl ducea în turul doi, unde era nevoită ca dintre două rele să o aleagă pe cea mai mică. Iar asta îmi dă o oarecare încredere. Problema e că nici eu nu ştiu de ce. Şi că presimt că Meir va deveni un nou Gigi Becali, un produs al presei fără cap şi principii elementare, care se va hrăni cu tot ce se va spune/scrie despre el până când va deveni imun. Şi atunci să te ţii.

Amintiri din copilarie (4)

2009-06-15T15:09:00.003+03:00

Am descoperit recent o oaza de amintiri dulci, care daca n-as avea urechi m-ar face, cu siguranta, sa rad cu gura pana la ceafa de parca as fi mestecat lame Gillette. Poate unora nu li s-ar parea atat de dulci, dar cum in ziua de azi vad copii crescand cu nasul in laptop si cu urechile in telefoane mobile, care nu mai stiu sa se joace sotron, leapsa, ascunsa, sa se uite la desene animate, sa coloreze, ma invalui in ele ca intr-un rotocol interminabil de vata de zahar, le gust ca pe un cornet maaaaare de inghetata la dozator. De-aia de care aveam voie doar la mare, la poarta la complexul Dunarea din Eforie Nord, cand plecam din camping pentru plimbarea de seara si aerosoli pe faleza (n.a. - e sezon, doar nu voiati sa dau un exemplu care n-are legatura cu marea. Marea Neagra :D).

Cica nu e indicat sa traiesti in trecut. Adevarat! Dar nu e cu atat mai putin indicat sa il dai uitarii. Uneori o privire in urma te poate face sa zambesti cu inocenta pe care inca de atunci incepeai sa o pierzi.

Pentru mai multe zambete, va recomand cu caldura o calatorie in oaza cu amintiri.

Sa radem cu Cristiano Ronaldo!

2009-06-05T02:10:00.004+03:00

In repetate randuri, cautand poze cu Cristiano Ronaldo (in scop profesional) m-am lovit de una care mi-a starnit mereu hohote de ras.

Si mereu m-am intrebat ce cauta el atat de concentrat acolo. Sau de ce.

Azi am descoperit raspunsuri intr-un filmulet bun de vazut pe repeat. Ia de zgaieste-te si razi!

Amintiri din copilarie (3)

2009-05-29T02:31:00.001+03:00

Episodul 3 din folclor de "fatza blocului":

Intr-o vara, de Craciun
M-am suit intr-un alun
si-am mancat atatea mere
de m-am saturat de pere
Si-a venit stapanul lui
si m-a dat jos din gutui
parca ar fi ciresul lui.

***

Impacare, impacare,
fara nici o suparare,
daca ne mai suparam,
luam valiza si plecam,
iar la gara “23"?,
ne-ntalnim cu 3 purcei,
unul mie, unul tie,
si unul lui popa Ilie.

***

Cat e ceasul?
8 si-a stat
Si e prost cine-a-ntrebat!

Ceasul merge pe secunde
Si e prost cine raspunde!

***

Verde stop!

***

Cine zice ala este
Ca magarul din poveste!

Si magarul a murit
Si tu l-ai inlocuit!

***

De chichi, de michi
Trei lei ridichii.
De crema maro
Sa te iau la misto.

***

Maimutica cu cercei
Joaca noaptea pan’ la trei
Si la trei si jumatate
I-au cazut chilotii’n lapte

***

Jur cu mana pe buric
Sa cresc mare si voinic
Pe-ntuneric si pe frig
Si sa nu manânc nimic.

Cerşetorul de speranţe

2009-05-22T01:56:00.004+03:00

Cândva s-a crezut leu. Se vedea "guvernând" peste toţi şi peste toate. Nimic nu părea că-i va putea ciobi într-o zi din trufie. Îşi plimba orgoliul stufos ca o coamă cu o mândrie aproape patologică şi nu dădea doi bani pe nimeni şi nimic.

Călca în picioare orice îi aţinea calea, totul în jur părea prea mărunt pentru a merita să fie luat în seamă. Nimic nu-i putea stârni interesul sau compasiunea. Credea că are totul şi ştia că nimeni nu va avea curajul să încerce vreodată să schimbe ceva.

Era convins că la apariţia sa iarba se culca smerită la pământ, pământul înceta să se rotească, soarele devenea palid de emoţie, luna roşea intimidată, iar stelele cădeau în leşinuri.

Ce putea fi mai frumos? Să trăieşti o astfel de senzaţie zi după zi după zi după zi după zi... Să numeri secunde, minute, ore, zile, luni, ani de când nimeni şi nimic nu a avut tăria să te înfrunte. Să calculezi mereu timpul şi spaţiul şi totul să tindă spre infinit.

Un infinit în care eşti doar tu. Semeţ ca un leu cu coamă stufoasă, rege peste acest tot pe care l-ai transformat într-un nimic uriaş, într-un gol pe care îl măsori zi după zi după zi după zi... şi care cu cât pare să crească mai repede, cu atât începe să te strângă mai tare, să te sugrume, să te ardă şi să îţi urle că zi după zi după zi după zi ai rămas tot mai singur şi tot mai sec, deşi te simţeai tot mai plin de tine; că ai ajuns un pârlit fără scop şi fără provocare, gol de sens şi fără NIMIC. Şi fără NIMENI.

Şi că tot ce ţi-a rămas este să cerşeşti speranţe de nicăieri, în timp ce mai calci doar pe stârvuri de iluzii.

Potop de vorbe grele

2009-05-20T13:32:00.003+03:00

Intr-o seara de gugalit iete ce-am gasit eu pe neeet. Ceea ce urmeaza m-a facut sa ma gandesc serios la faptul ca nici nu merita osteneala sa scornesti injuraturi si blesteme noi. Dincolo de uimirea ca asa ceva se poate pune in versuri si de hohotele de ras provocate de imaginarea involuntara a unora dintre "urari", am reusit sa dedic catorva persoane "dragi" mie urmatoarele:

" (...) Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,
Te blestem să te-mpuţi pe picioare.
Să-ţi crească maduva, bogată şi largă,
Umflată-n sofale, mutată pe targă.
Să nu se cunoască de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingaş ca urciorul.
Oriunde cu zgârciuri ghiceşti mădulare,
Să simţi că te arde puţin fiecare.
Un ochi să se strângă şi să te sugrume
Clipind de-a măruntul, întors către lume,
Cel'lalt să-ţi rămâie holbat şi deschis
Şi rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
Când ura te-neacă şi-ţi scânteie-n oase
Să vrei peste mie, să poţi pân'la şase.
Necazul tău mare să dea voce mică,
Să urli, să n-auzi, să vezi că ţi-e frică.
Iar ţie, jilavă gingaş gânditare,
Să-ţi fie şezutul cuprins de zăvoare.
Ficatul un cui să-ţi frământe,
Urechea să ţipe şi nasul să-ţi cânte.
Să-ţi crape măsele-n gură
Şi dinţii cu detunătură.
Să-ţi pută sărutul, oftatul să-ţi pută,
Mormântul cu mocirlă stătută.
O unghie pe săptămână
Să-ţi coacă la câte o mână,
Şi-n zilele de sărbătoare
Un deget şi de la picioare.
De pofte să-ţi sece obrazul,
De bube să nu-ţi mişti grumazul,
Să-ţi iasă cocoaşă
Şi gâlci şi cucuie-n cămaşă.
Buricul bubat din născare
Să-ţi sângere sub cingătoare.
De glezne târâş să-ţi atârne
Ghiulele de capete carne,
Rânjite, scrâşnite şi nerăzbunate:
Măceluri, osândă, pacate ... "

(Tudor Arghezi, Blestem - fragment)

Aviz amatorilor :D

No comment

2009-05-10T01:25:00.001+03:00

Undeva prin Vama - Foto

2009-05-05T13:53:00.016+03:00

... soarele rasare. De bun venit.

... Cand betivii dorm...

... corturi

... decor

... vicii

... Pitzi!

... iar corturi

... foc in gazda

... antrenament (hhhh!)

... combustibil

... reclama

... nu e ce pare a fi

... papa

... rucsac... nisip...

.... aproximativ.... toti

... cand betivii dorm (2)

... soarele apune

... cutzu

... foc propriu

... foc propriu (2)

... ceatza

... Mishu!

... am ramas doar noi

... in ultimul cort

... oaaaa, ditamai pescarushu'

... vine valu'

ne ia barca

scoici

melc

VAMA! SI ATAT!

- VA URMA -

Aproximativ inapoi

2009-05-05T01:06:00.006+03:00

As fi vrut eu sa dispar in "misiune"! Dar am revenit cu marea-n suflet si cu scoica meeaaaaa! Si nu numai ;)

Un rezumat ar fi prea lung, asa ca spun doar atat: Prietenie, plaja, foc (vorba cantecului). Resturile mai ca nu conteaza.

Deocamdata, din sila de scris, mai am de spus doar atat: AMR...

Vor veni si poze, dupa o selectie riguroasa. Stai pe-aproape!

Disparuta in misiune... DND

2009-05-01T00:30:00.006+03:00

etc...

Tu ce faci de cutremur?

2009-04-28T00:13:00.003+03:00

Dumnezeule, a innebunit lumea! S-au trezit niste unii sa prezica cutremure! Le tot prezic ei de cativa ani (mama doarme bine "pe" 0 TV, deci stiu ce vorbesc!) si de data asta le-a iesit. Si vaaaai, tuuuuu! Isterie! Ai dreaq s-au trezit sa prezica si ca beleaua cea mai mare o sa fie in Drumul Taberei, adica pe la mine prin zona de resedinta. Maaaarsh ma!

In fine. Ideea "avortata" de niste unii astia a dat nastere unei psihoze. Cutremurul a devenit un fel de 1 Mai muncitoresc, de Revelion, de 23 August, de Paste, Craciun si ce alte ocazii mai gaseste omul sa petreaca. Asa cum devenise Eclipsa din '99! Deci daca de 1 Mai merge lumea pe la gratare sau la mare (:D), de Craciun si de Revelion esueaza cu burtile in sus pe la munte, s-a gasit o noua "sarbatoare".

Te intreb, deci: TU CE FACI DE CUTREMUR?

Eu m-am gandit bine si am decis: O ZGUDUI!

P.S. Caaaaadeeee! Da-te ba ca caadee! Da-te ba ca cade cade cade cade cade... copacul!

Ba! Io nu mai beau cu voi...

2009-04-22T01:52:00.001+03:00

Eşti beţiv atunci cînd...

1. Ai discuţii în contradictoriu cu obiectele din jur şi mai şi pierzi.
2. Trebuie să te ţii de asfalt ca să nu cazi de pe trotuar.
3. Serviciul te împiedică să bei destul.
4. Doctorul tau găseşte sînge în alcool la analize.
5. Scaunul de la WC se loveşte repetat şi cu înverşunare de capul tău.
6. Ajungi să crezi că alcoolul e una dintre grupele de alimente.
7. 24 de ore pe zi, 24 de beri într-o ladă - coincidenţă? S-o crezi tu!
8. Două mîini şi doar o gură - asta chiar că e o problemă cu băutura.
9. Vezi mai bine dacă ţii un ochi închis.
10. Nenorocita aia de parcare s-a mutat mai încolo cît erai tu în cîrciumă.
11. Cazi de pe podea.
12. Pe băieţii tăi îi cheamă Tuborg şi Heineken.
13. Auzi, ştii ce, dă-o-ncolo de masă de seară, 5 beri fac cît o friptură cu cartofi prăjiţi.
14. Ţînţarii încep să zboare aiurea după ce te-nţeapă pe tine.
15. Te trezeşti în dormitor, chiloţii sînt în baie, adormi îmbrăcat...
16. Toată cîrciuma te salută cînd intri înăuntru.
17. Ai impresia că cele patru grupe de alimente sînt cofeina, nicotina, alcoolul şi femeile.
18. Pisica vecinului devine tot mai apetisantă, pe zi ce trece.
19. Zoe Petre arată bine.
20. Nu-ţi recunoşti nevasta decît dacă te uiţi la ea printr-un fund de pahar.
21. Bestia aia de elefănţel roz iar te-a urmărit pîn-acasă.

Vine, vine ieeee-puu-ra-shuuuu'...

2009-04-18T02:46:00.004+03:00

Fiecare sa Pashte cum si ce vrea! De preferinta fericit!

EXCLUSIV: Motivele anularii concertului AC/DC

2009-04-15T12:35:00.005+03:00

În cele ce urmează veţi găsi, în EXCLUSIVITATE, motivele anularii concertului AC/DC în România. Înainte de toate, este nevoie de o cat mai scurta prezentare a filmului evenimentelor. Asadar...

Duminica seara: Se anunta, cu surle si trambitze, ca pe 31 mai vom avea concert AC/DC in cadrul primei editii a festivalului anual Bucharest Rock Arena!

Mama, ce tare! Mama, ce tare!

Am pus mana pe telefon, am sunat pe la unul, pe la altul, incercam sa punem la cale o nebunie. A se citi "cum dracului sa ne bagam in datorii si mai mult ca sa putem merge la festival". La care, dupa cum se zvonea, exista "riscul" sa vina si Bon Jovi. Sau Guns N'Roses.

Marti seara: Se anunta ca Bucharest Rock Arena se amana. Din motive organizatorice! Optimista, zic ca se amana pentru ca nu s-a ajuns inca la un acord cu a doua trupa care urma sa fie cap de afis si sa cante in prima seara a evenimentului. Si incep sa visez... Cum ar fi sa vina Bon Jovi? Cum ar fi sa am bani sa merg la festival? Ce vand/amanetez ca sa fac rost de bani? Cate zile fac pe jos pana la km 15 de pe Autostrada Soarelui? Cum fac sa nu continui dupa aia drumul catre mare? (ca, deh, n-ar mai fi decat vreo 200 si ceva de kilometri pana acolo si daca tot am pornit...)

Marti seara, ceva mai tarziu: Se prezinta si o varianta oficiala privind concertul AC/DC, despre care mai devreme se spuna ca "nu se stie daca se amana si el sau nu". SOC SI GROAZA!!!! De fapt se pare ca nu a fost niciodata vorba despre un concert AC/DC in Romania iar organizatorii Bucharest Rock Arena sunt amenintati cu judecata de catre managerul "batraneilor" carora numele le-a fost folosit abuziv si cu care aparusera deja afise prin oras. Nedatatate, e drept!

V-ati plictisit de firul evenimentelor? Acum urmeaza exclusivitatea!

MIERCURI DIMINEATA (pe la pranz): Ma informez in legatura cu evolutia situatiei si, punand cap la cap toate elementele, trag concluzia. Pe care o puteti citi aici, in EXCLUSIVITATE:

CONCERTUL AC/DC DIN ROMANIA SI, FOARTE PROBABIL, INTREGUL FESTIVAL BUCHAREST ROCK ARENA SE AMANA/ANULEAZA PENTRU CA CINEVA, NU SPUI CINE, PERSOANA IMPORTANTA, PAROL!, A PRIMIT CEREREA MEA CU NUMARUL 485724652, DATATA 12 APRILIE 2009, IN CARE SPUNEAM CAM ASA:

"ASTEPT DE O VIATA (n.a. - atat cat am trait din ea) MOMENTUL ASTA, DAR, DATA FIIND SITUATIA ACTUALA (n.a. - datorii pana peste cap si foarte slabe sanse de a scapa de ele prea curand), VA ROG, DOAMNE, A BINEVOI SA FACETI IN ASA FEL INCAT CONCERTUL AC/DC SI POSIBILUL CONCERT BON JOVI (SAU CINE O FI SA VINA) SA FIE AMANATE PENTRU O DATA PE CARE O VOI COMUNICA ULTERIOR. UNDE ULTERIOR INSEAMNA CAND IMI VOI PRIMI SALARIUL PE 5 LUNI DE LA FOSTUL PATRON SAU CAND VOI JUCA SI VOI CASTIGA LA LOTO.

VA MULTUMESC ANTICIPAT!

CU DEOSEBITA CONSIDERATIE,
N.T."

Pentru comentarii, va rugam dati click mai jos!

Tu vezi?

2009-04-14T15:36:00.001+03:00

De azi poate vei fi mai atent in trafic...

Din putzul gandirii...

2009-04-12T01:22:00.005+03:00

De cate ori in viata spunem banalul "niciodata"...

Cati dintre noi spunem "niciodata nu o sa ma apuc de fumat"? Ha! Pun pariu ca dintre sutele de mii, milioanele de fumatori 90 la suta au spus macar o data in viata chestia asta. Iar cand s-au apucat si-au spus in barba ca "niciodata" nu o sa fumeze un pachet pe zi. Ha! Ha! Si iar ha!

Cati dintre noi, vazand un betiv pe strada, au spus "niciodata nu o sa ma imbat in halul asta"? Si cati dintre noi au reusit sa se tina de promisiune? Se lauda cineva ca a putut? Ha! Viata iti rezerva surprize, nu uita!

Cel mai mult imi plac "niciodata"-urile sentimentale. "Nu o sa incetez niciodata sa te iubesc", "nu o sa te mint niciodata", "nu o sa te parasesc niciodata". Mai ca ma bufneste rasul. Si nu neaparat dintr-un cinism fara margini si nu neaparat pentru ca am auzit si eu candva replicile astea si de ele s-a ales praful. Ci pentru ca le-am spus. Si, culmea, le-am crezut. Si... surpriza... tot praful s-a ales.

Praful care se asterne peste amintirile fiecaruia dintre noi, pe care il mai suflam din cand in cand doar ca sa facem loc pentru alte particule si ca stratul sa nu devina nesimtit de gros.

Sa ai pretentia ca "niciodata" sa dureze la nesfarsit este ca si cum te-ai astepta ca un balon de sapun sa nu se sparga niciodata (sic!).

"Niciodata" a devenit un termen relativ si gol de sens. Iar la o adica o promisiune care incepe cu "niciodata" poate suna mai mult ca o condamnare. "Niciodata" inseamna mult timp. Prea mult. Si cum poti sa vorbesti despre "niciodata" sau despre "totdeauna" sau despre "mereu" cand totul in jurul nostru este atat de finit, atat de limitat?

Cel mai trist si ironic mi se pare un "niciodata" scris pe o piatra funerara. Un "niciodata nu te vom uita" care se poate citi, sters de vreme, pe o cruce cazuta pe un mormant aflat in paragina.

Deci... la ce bun sa promiti un "niciodata"?

Amintiri din copilarie (2)

2009-04-09T01:29:00.003+03:00

Episodul 2 din folclor de "fatza blocului":

Coana Mitza biciclista
a cazut si si-a rupt piiii...

...tpalac intr-un copac
mie-mi vine sa ma caaaa...

...lule, mananci ovaz?
mie-mi vine sa ma baaaaa...

...ietzelul face baie
si se scarpina la coaaaa...

...na Mitza biciclista (...)

***

Re-zis-ten-ta,
Pace si cadenta
Cine nu mai poate,
Doua maini la spate!

***

Avion cu motor
Ia-ma si pe mine-n zbor
Nu te iau, ca esti mic
Si te cheama Polonic.

***

Din Oceanul Pa-ci-fic
A iesit un peste mic
Si pe coada lui scria
Iesi afara dum-nea-ta.

***

Spuse lu' tovaaraaaashaaaa!

***

Ciresica are mere,
Ciresel vine si cere
Ciresica nu se-ndura
Ciresel vine si fura
Cate mere a furat
Ci-re-sel?

***

La popa la poarta
E-o pisica moarta
Cine-o rade si-o vorbi
S-o manance coapta.
Cu marar,
cu patrunjel,
Cu untura de catel.

***

Stai acolo usturoi
ca stai bine pe butoi.

***

An tan tichi tan
Joc de fotbal mexican
Mingea e la Ene
Ene in izmene
Pasa la Panduru
Panduru da cu curu
Sut, bara, gol
Portaru-n curu gol.

***

Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mandresc cu ea, sunt pionier!
Flutura in vant, zalog de legamant,
Intaiul meu cuvant, de pionier!

(Asta desi s-au apucat oamenii de revolutie inainte sa ma faca pe mine pionier :( )

- va urma -

Primavara si zvonul cu Bon Jovi

2009-04-08T00:54:00.004+03:00

Primavara trecuta, mi-e lene sa caut exact in ce perioada, ma loveau din toate partile zvonuri legate de un concert Bon Jovi la Bucuresti.
Acum au inceput din nou.

"Surse de pe piata de

publicitate sustin ca Bon Jovi si Guns N’Roses vor concerta cel mai probabil la Bucuresti la sfarsitul lunii mai. Se preconizeaza ca recitalurile celebrelor trupe rock vor avea loc in cadrul festivalului Bucharest Rock Arena", potrivit CanCan, care citeaza sandy-bell.com. Stirea a mai fost preluata si de Prima TV, si de 9am si de multe bloguri.
Si eu astept confirmarea. Cred ca as putea sa ma duc pe la biserica... poate poate vine.

Amintiri din copilarie (1)

2009-04-07T02:14:00.003+03:00

Cateva versuri din folclorul copilariei, transmise din gura-n gura pana la un moment dat, pen' ca ma indoiesc ca pustanii din ziua de azi mai "gusta" astfel de lucruri:

Luceafarul (parodie)

A fost odata ca-n povesti,
a fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
o namila de fata.
Si slaba-n trup ca o cazma
si galbena la piele,
Ca o bucata de pingea
tinuta-ntre masele.
Avea un nas de sapte coti
de zgaria pamantul
Si-o caramida in chiloti
sa n-o doboare vantul.

Coboara jos Luceafar chior,
alunecand pe scara
Sa-ti rupi o mina si-un picior,
sa zaci intreaga vara.
El asculta-n adanc extaz,
si vânăt la culoare
Ca un furtun de aragaz,
decolorat de soare,
Sari din cerul lui inalt,
mai iute decat vantul
Dadu cu curu’ de asfalt,
de gauri pamantul.
Si daca totusi vrei sa vii,
cu mine intre astrii
Ma kc in ochii tai zbanghii,
si-n dintii tai albastri!

*
Muma lui Stefan cel Mare (parodie)

Pe o stanca neagra,
intr-un vechi bordei
Unde curge-n vale
ciorba de ardei
Plange si suspina
Tanara domnita
Dulce si suava
ca o bivolita.
De trei zile-ncoace
sotul ei tampit
A plecat la crasma
si n-a mai venit.

Orologiul suna,
Doispe jumatate
La bordei in poarta
cine dracu' bate?

Eu sunt, fa, Maritzo,
sotzul tau iubit
Eu, si de la crasma
ma intorc pilit.

Dar deschideti poarta,
cainii ma-nconjor
M-am pishat pe mine
si mi-e frig de mor !

Ce spui tu straine?
Stefan e departe…
Într-o berarie
printre halbe sparte
De esti tu acela
du-te inapoi
S-adu o damigeana
s-o bem amandoi.

Du-te la betie, pentru crasma mori!
Si-ti va fi mormantul ciugulit de ciori.

*

La un fluier de arbitru
Se avanta in teren
Hagi, Lacatus, Bumbescu
Si cu Stoica Tudorel.

Se-ntalnesc cu adversarii
Cei veniti din Istanbul
Ce il au pe nentrecutul
jucator - Ciolac Tanju.

- Tu esti Tanju?
- Da, Bumbescu!
- Vezi sa nu te dai artist
C-o sa-ti schimb gheata de aur
C-un papuc mare de ghips.
De nu reusesc stii bine
Ca am un dinamovist
Ce din cap pana-n picioare
Te imbraca tot in ghips.

Si-o sa vezi ce vijelie
O sa fie pe gazon
Cand Andone o sa intre
Si-o sa joace-n curu’ gol.

Vezi ca nu esti la Viena,
Sau cu AS Monaco
In seraiurile pashei,
Sa dansezi dame-tango.

Deci, te rog, fii rezonabil
Nu juca in stil robot,
C-ai sa treci la-napoiere
Toata Dunarea-n inot.

*

Balada sadicului

Afara-i frig si e-nnorat
In soba arde mama
De lustra tata-i spanzurat
Iar eu ma tai cu lama.

Pe jos stau fratii mei intinsi
Sint morti de-o saptamana
In putrefactie au intrat
Si nimeni nu-i aduna.

Si sora-mea cu ochiul scos
Se zbate intr-o lada
Alt frate e intins pe jos
Si-n spate are-o barda

Nevasta-mea atârna greu
De-o craca in gradina
Si-o cioara-i ciuguleste fin
Din inima si splina.

In frigider in pungi de-un kil
Sta relaxat bunicul
Iar din bunica au mai ramas
Un deget si buricul.

Copiii mei au inghetat
Cu gitul rupt in strada
Privind cu ochii lor sticlosi
Macelul din ograda.

Vecinii mi-au incremenit
In sticle de ventuze
Astept diseara musafiri
Si ma tot ling pe buze.

Dormi puiul tatii, somn usor
Caci tata te gazeaza
Iti taie gitul c-un topor
Si-apoi te impaiaza.

Iar tu, iubita mea, sa stai
Taiata fin in doua
Sa iti scot inima c-un pai
Si s-o consum cu oua.

Din categoria "Mi-e dor de..."

2009-04-02T03:53:00.001+03:00

... Minulescu!

(Pariu ca te asteptai sa gasesti Vama? :)) Mi-e dor si de aia... mereu... si o sa-l potolesc curand... despre asta mai incolo, cand oi intra in sevraj.)

Am pierdut "n" nopti in adolescenta citind Romante pentru mai tarziu. Si apoi recitindu-le in alte "n" nopti. Si simtindu-le de fiecare data altfel. Si zambind de fiecare data altfel... Si plangand cateodata, dar... de fiecare data altfel...

Romanta zilelor de ieri
Celei care pleaca
Romanta negativa
Romanta meschina
Romanta cheii
Romanta ultimei seri
Romanta raspunsului mut
Epilog sentimental
Ecce homo

Tu stii pe cine ai pe langa tine?

2009-03-29T15:24:00.003+03:00

PRIETENII FALSI: Niciodata nu-ti cer de mancare.
PRIETENII ADEVARATI: Din "cauza" lor nu mai ai mancare.

PRIETENII FALSI: Te vor scoate din inchisoare si-ti vor reprosa ce ai gresit.
PRIETENII ADEVARATI: Se vor aseza langa tine spunand "Fir-as... ce-am belit-o! Da' am trecut si peste asta!".

PRIETENII FALSI: Nu te-au vazut niciodata plangand.
PRIETENII ADEVARATI: Plang alaturi de tine.

PRIETENII FALSI: Imprumuta de la tine lucruri pentru cateva zile.
PRIETENII ADEVARATI: Iti tin lucrurile atat de mult incat uita ca erau ale tale.

PRIETENII FALSI: Cunosc cateva lucruri despre tine.
PRIETENII ADEVARATI: Ar putea sa scrie o carte despre tine.

PRIETENII FALSI: Te vor lasa in urma, daca asa a facut si restul lumii.
PRIETENII ADEVARATI: Vor lua la suturi tot restul lumii pentru ca te-a lasat in urma.

PRIETENII FALSI: Vor sta la usa de la intrare.
PRIETENII ADEVARATI: Intra direct si spun "AM AJUNS ACASA!"

PRIETENII FALSI: Vin si pleaca.
PRIETENII ADEVARATI: Sunt pe viata.

Si-asa-mi vine cateodata...

2009-03-26T01:31:00.004+02:00

Multa lume spune ca avem arbitri de kkt prin fotbalul mioritic. Si vine cate un moment in care primim si confirmarile. In cel mai propriu mod posibil, pe care il vei regasi AICI.

Nu ma bucur de raul altuia, nu e genul de "stire" pe care sa o urmaresc, dar trebuie sa recunosc ca e mult prea tare faza. Chiar daca mi-e mila de saracul om, ca a ajuns sa nu-l mai tina supapa.

Cartea, obiect de mobilier

2009-03-19T12:40:00.005+02:00

Am primit de curand mai multe carti. Pe care, surprinzator in ceea ce ma priveste, nu le-am asezat frumos in biblioteca sa astepte sa se prafuiasca.

Am citit una cu titlu foarte sugestiv (pentru mine). "Dormi!". Ha ha ha! Nu doarme nimeni! M-a amuzat teribil prima pagina si primul lucru pe care am fost tentata sa-l fac a fost sa caut camere ascunse prin casa, sa vad daca nu am fost cumva, fara stirea mea, obiect de studiu pentru autoare! Restul... o poveste despre insomnia care devine patologica, despre nebunie... carte de citit in tramvai, light ca tigarile astea scumpe cu care imi mananc zilele si plamanii.

A urmat "Printre alele m-am apucat de fumat"... foaaaarte amuzant, ce sa zic... titlul m-a atras, dar povestea n-are nicio legatura cu viciul in sine.

Recent m-a amuzat o poveste despre isteria declansata de reeditarea romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni", al lui Marin Preda. Despre cum "se da pe sub mana" cartea prin librarii, mai exact. De parca ar fi un best-seller pe care nici nu s-a uscat bine cerneala (heeeeelllllllooooooo!!!). Dati, dom'le, cate jumate, sa ajunga la toata lumea care sta la coada la ratie...

Eu nu mai sunt demult o mare consumatoare de literatura si recunosc ca intr-a 12-a (parca) n-am fost in stare sa citesc "Morometii" lui Preda. Dar totusi... Am senzatia ca lumea isi da in cap pentru "Cel mai iubit dintre pamanteni" doar pentru ca va da bine in biblioteca. Nu ca ar fi ceva rau in a face din carti o moda... dar daca ar fi si citite, parca ar fi mai bine. Poate in sensul asta ar prinde bine o recomandare din partea domnului Adrian Mutu. Ca multa lume a citit "Idiotul" dupa ce l-a auzit pe "Briliant" ca o face.

Alaturarile sunt, probabil, cam nefericite... Literatura de RATB/Metrorex, Marin Preda si Dostoievski. Ah, si Mutu, dom'le... Dar chiar ar fi dragut ca lumea care cumpara carti sa le si citeasca. Nu sa le ia "pe sub mana" doar ca sa mai suga o parte din praful din casa.

Radiografie

2009-03-08T09:58:00.004+02:00

Recent am simtit nevoia de o palma zdravana. Pentru ca nu s-a gasit niciun binevoitor, mi-o lipesc singura, sub forma unui exercitiu de sinceritate, invatat de la cel mai drag prieten, fata de care am de tinut o promisiune.

Sunt ... lup moralist.
Aş vrea ... sa imi fac ordine in viata si ganduri.
Păstrez ... aparente.
Mi-aş dori ... sa fie totul mai simplu.
Nu îmi place ... sa urasc.
Mă tem ... ca devin insuportabila.
Aud ... prea des vocea constiintei.
Îmi pare rău ... ca uneori ma port ca un copil.
Îmi plac ... momentele in care realizez ca pot conta pe cineva.
Nu sunt ... de fier.
Cânt ... cand ma simt singura, ca sa-mi tin de urat.
Niciodată ... nu ling unde am scuipat.
Rar ... las garda jos.
Plâng ... atunci cand (ma) dezamagesc.
Nu sunt mulţumită ... de mine.
Sunt confuză ... de obicei.
Am nevoie de ... siguranta.
Ar trebui ... sa fac mai des exercitii de sinceritate.

Organu' si fantana

2009-03-02T20:02:00.002+02:00

deciiiaaaahhhh.... va plac filmuletul?

Ghici ce mi-e mie iarna :D

2009-02-18T22:36:00.004+02:00

Pescarus
Vezi mai multe video din Muzica »

In clip apare la un moment dat un catel. Care am o vaga banuiala ca e "catelul meu" din Vama. Adica asta...

Oracolul din glob

2009-02-16T23:29:00.004+02:00

Mi-am pierdut o noapte intreaga cu un joc tip "oracol", facand scurta la aratatorul drept tot dand click pe "forward" in windows-ul plin cu (acum ma laud) 1600 de piese pentru a obtine raspunsuri la niste intrebari.
Am reusit chiar sa dezvolt o intreaga filosofie pe aceasta tema, legata de copilul din fiecare dintre noi si de nevoia de hazard... Dar... e doar un joculet. Asa ca... start!

Fa si tu ca mine:
1. deschide winamp
2. baga in el toata muzica din calculator
3. amesteca bine (optional)
4. apasa "shuffle" (obligatoriu)
5. citeste prima intrebare si da click pe "forward" pentru raspuns
6. repeta operatiunea "click pe forward" pentru 2 si tot asa pana la final.

Nu mustaci! Adu-ti aminte ca ai fost sigur copil si ai completat oracole (alea de le confiscau profesorii si ajungeau la director, diriginte si parinti, pline cu toate "mascarile" posibile :D).

Dupa ce m-am saturat sa rad singura, am pus pe "foaie" ultima serie. A iesit cam asta:

1. How are you feeling today? / Wasted Time - Eagles (adica ceva la ordinea zilei)
2. Will you get far in life? / Sfarsitul nu-i aici - Pasarea Colibri (cu Pittis) (sunt o plimbareata)
3. How do your friends see you? / Cand se lasa seara - Pasarea Colibri (normal ca seara... nu doarme nimeni!)
4. Will you get married? / Till we ain't strangers anymore - Bon Jovi (deci nu :)) hiuh!)
5. What is your best friend’s theme? / The fire inside - Bon Jovi (inside... outside... peste tot =)) )
6. What is the story of your life? / Fraiere - Cargo =))
7. What was high school like? / We will rock you - Queen (sau... fuck you)
8. How can you get ahead in life? / Nu vreau, fetito, casa - Coma (o vand si dorm in cort)
9. What is the best thing about your friends? / Live and let die - Guns 'N' Roses (noi sa nu murim)
10. What is in store for this weekend? / De ce? - Vama Veche
11. What song describes you? / Light my fire - Doors (toti imi spun ca fumez mult)
12. How is your life going? / Rest in pieces - Kumm (o bucata aici... o bucata mai incolo...)
13. What song will they play at your funeral? Calare pe motoare - Cargo (vruuuum, vruuuummmm vruuuummmmmm!!!!!)
14. How does the world see you? / Picture of Heaven - Reamonn (rupta din rai :)) )
15. Will you have a happy life? / A winter's tale - Queen (deci... aaaa... mie-mi place vara)
16. Do people secretly lust after you? / Dream on - Aerosmith
17. How can I make myself happy? Salveaza-ma de mine - Florin Chilian (poate altcineva ar reusi)
18. What should you do with your life? / Rest in pieces - Kumm (asta da consecventa... vezi 12 :)) )

Mai romantic de-atat nu se poate

2009-02-14T00:56:00.004+02:00

Cu puţin cinism si multa rabdare de a dibui "secretele" paint-ului, mi-am facut un cadou de 14 februarie. Si asta pentru ca am trecut cu bine de vineri 13 ;))

Forme de terorism

2009-02-13T00:35:00.002+02:00

Statele Unite si alte mari puteri ale lumii au pornit in urma cu niste ani buni de zile un razboi contra terorismului. Pretextul: doborarea Turnurilor Gemene (WTC) din New York, unde au murit sute, poate mii de oameni (nu stau sa fac documentare), sub daramaturi sau de inima.
S-au dus in pesterile din Afghanistan, cautandu-i pe Osama si ai lui, au intors desertul cu fundul in sus, n-a ramas fir de nisip la locul lui. Si n-au gasit decat praf, dar au omorat la randul lor. Pe sistemul ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.
Au inceput apoi sa caute arme de distrugere in masa in Irak. L-au vanat pe Saddam, au ucis din nou mii de oameni (vinovati sau nu), soldatii americani sau de aiurea au batjocorit localnici bruneti si mustaciosi doar pentru ca semanau toti intre ei. Brutele deghizate salvatori au distrus o tara in care nu le-a cerut nimeni sa mearga. In care se traia rau, adevarat, dar se traia. Concluzia razboiului din Irak? Nu s-a tras nici azi. Iar armele de distrugere in masa nu au iesit de sub petrol.
Nu sunt, nicidecum, o aparatoare a terorismului. Doar ca din mintea mea nu poate sa iasa nicicum ideea ca adevaratul terorism este acela prin care oamenilor li s-a bagat frica in san aratandu-se cu degetul spre acest fenomen pe sistemul "daca nu sunteti cuminti, vine bau bau".

Cam lunga introducere pentru unde vreau eu sa ajung.

Ce ziceti de forme de terorism gen "aoleo, vine peste noi criza economica!"? Din care rezulta "aoleo, se fac disponibilizari!", "aoleo, nu se mai platesc salariile!", "aoleo, vine rata la banca (n.n. - inca una si ma duc!), "aoleo, nu pot sa-l musc de gat pe nenorocitul de patron care nu mi-a platit salariul de patru luni" pentru ca "aoleo, imi desface contractul (n.n. - daca exista) si raman fara job pe recesiunea asta"; asa ca "aoleo, mai bine iau un extraveral si tac, ca aici macar merge datoria si am de luat".
Aoleo, da' prosti mai suntem!

Pe jeguri de-astea de... patrupede, care isi bat joc de oameni care nu vor decat sa munceasca si sa-si ia banutul la final de luna, n-ar veni nicio trupa speciala sa-i starpeasca de pe fata pamantului ca pe niste... niste... niste... zice-ti-le cum vreti.
Iar intre timp, statul roman sta cu mainile in sold si se vaita ca o mireasa in noaptea nuntii. De parca nu stie toata lumea ce curva a fost inainte de a imbraca rochia alba in fata popii si ca i-a tinut in brate pe acei "niste... niste... niste...", de le-a facut curu' mare si i-a invatat sa creada ca isi pot bate joc de oricine fara sa pateasca absolut nimic.

P.S. Nu stiu cum am ajuns de la Afghanistan si Irak la (ne)plata salariilor. Poate pentru ca despre astea scriam in vremuri de restriste rasarite din nou prin buzunare.

Celor mai dragi

2009-01-31T23:23:00.003+02:00

Am mai auzit o singura data melodia asta, la nunta fratelui meu, unde se afla si o foarte draga prietena venita de departe. Mi-a ramas intiparita in suflet, dar nu am reusit s-o gasesc decat acum, dupa aproape 6 ani. Si o impartasesc cu voi.

PRIETENIA. . .
Asculta mai multe audio Muzica »

Ceva rar si frumooooos...

2009-01-28T00:23:00.005+02:00

... despre capcane.

Bon Jovi - Love for sale (live, 2004). Piesa e de prin... 1900 toamna.. mai exact 1988 (da, bine, am cautat, nu stiu pe dinafara), albumul New Jersey.

Morala care-mi convine mie: cine sapa groapa altuia s-ar putea sa treaca intr-o zi prin zona si sa fi uitat de ea.

Cat de prost sa fii?!?

2009-01-25T03:22:00.002+02:00

Imaginile nu sunt de prea mare calitate, dar comentariul face toti banii.... (pentru imagine mai buna, cu comentariu in greaca, mergeti aici)

Daniel Iancu - Olguta gelofila / Tineretul din ziua de azi

2009-01-25T03:21:00.004+02:00

Daniel Iancu - Olguta Gelofila
Asculta mai multe audio Muzica »

ntzntzntz

La tigre e la neve (2005) - poezie in imagini despre sacrificiu si iubire in decor de razboi

2009-01-25T03:21:00.003+02:00

... despre inspiraţie, vocaţie, chemare...

-Cum ai devenit un poet? Cum ai început?
-Eram micuţ, mai mic decât sunteţi voi acum, aveam opt sau nouă ani. Am fost cu bunica, mama mea... am iubit-o aşa de mult... am fost la unchiul Giustino şi acolo era o pădure. Ştiţi ce s-a întâmplat?
- Ce?
- O pasăre micuţă a zburat aproape de mine, cântând... şi zburând încet... S-a pus chiar aici, pe umărul meu. M-a ales tocmai pe mine... dintre toţii oamenii. Mi-a fost atât de frică să nu zboare, încât m-am prefăcut că sunt un copac. Nu mi-am mişcat nici un muşchi. Am început să-mi simt inima bătând, cu o forţă extraordinară la un moment dat.
- Şi după?
- A zburat. Am fugit să-i spun mamei. "Mamă, mamă... o pasăre micuţă... zbura şi cânta... s-a pus pe umărul meu... şi a stat acolo cam o oră. Şi ea a zis, "am crezut că s-a întâmplat ceva îngrozito" şi a continuat să discute cu unchiul.
- Asta a însemnat pentru bunica? Nu i-au plăcut păsările?
- Nu, bunica nu a fost însemnată, şi i-au plăcut păsările. Dar nu a fost ea de vină... Am fost eu. A fost greşeala mea, pentru că nu am spus povestea cum se cuvine, pentru că nu am făcut-o să simtă ce am simţit eu. Am fost aşa de supărat, că mi-am zis în sinea mea: "trebuie să existe persoane a căror meserie este să găsească cuvinte potrivite, să le pună în ordine aşa încâtca atunci când lui îi bat inima să facă şi inimile altora să bată. În ziua aceea am decis să devin poet.
-Inima mea a bătut.
- A mea la fel, dar a bunicii nu.
- Ei bine, dacă vorbele nu sunt potrivite, nimic nu este bine...

***
... poezie, frumos, nebunie, viata...

... Nu începeţi prin a scrie poezii de dragoste, sunt cele mai grele. Aşteptaţi cel puţin până la 80 de ani. Scrieţi despre altceva. Despre mare, vânt, radiator, despre un tramvai întârziat. Nu este ceva mai mai poetic decât altceva. Poezia nu este afară, este înăuntru. "Nu mă întreba ce e poezia acu' / Uită-te în oglindă, poezia eşti tu". Aranajaţi bine poeziile, căutaţi bine cuvintele trebuie să le alegeţi. Pentru unele lucruri ai nevoie de 8 luni să găseşti un cuvânt. Frumosul a început când oameni au început să aleagă, de la Adam şi Eva. Ştiţi cât timp i-a luat Evei să aleagă frunza potrivită? Asta nu, asta nu, asta nu... a lăsat fără frunze toţi pomii din Paradisul terestru...
Îndrăgostiţi-vă, dacă nu vă îndrăgostiţi, totul este mort! Îndrăgostiţi-vă şi totul va prinde viaţă, totul se va mişca. Risipiţi-vă bucuria, irosiţi-vă veselia. Fiţi trişti şi tăcuţi cu exuberanţă, arunca-ţi-vă fericirea în faţa oamenilor. Cum se face asta? Staţi să mă uit în notiţe, că am uitat.
Asta e ceea ce ar trebui să faceţi. Nu am reuşit să le citesc.
Ca să transmiţi fericire, trebuie să fii fericit. Ca să transmiţi durerea, trebuie să fii... fericit. Ca să fiţi fericiţi, trebuie să suferiţi. Nu vă fie teamă să suferiţi, toată lumea suferă! Dacă nu aveţi mijloacele, nu vă faceţi griji. Pentru a face poezie e nevoie de un singur lucru: totul.
Nu încercaţi să fiţi moderni, este cel mai demodat lucru posibil.
Dacă versul nu vă vine în această poziţie, nici în asta, trântiţi-vă la pământ şi priviţi până vedeţi cerul. Ce frumuseţe... de ce nu am făcut asta înainte? La ce vă uitaţi? Poeţii nu privesc, ei văd.
Faceţi cuvintele să vă asculte. Dacă cuvântul "perete" nu vă convine, nu-l mai folosiţi timp de opt ani. Aşa o să se înveţe minte. "Ce este asta? - Habar n-am!"
Asta este o frumuseţea, ca acele două versuri, care aş vrea să rămână scrise pentru totdeauna.

***
... iubire, altruism, singuratate, disperare...

- Al-Giumeili, dragă... găseşte-mi aceasta glicerină. Ştiu că poţi,. Dacă nu o găseşti, ea o să moară... mpare. Dacă ea moare, pentru mine tot acest decor al lumii... pot să îl închidă, să-l demonteze şi să-l ia... pot să deşurubeze stelele, să împăturească cerul şi să-l pună în camion. Pot să stingă această lumină superbă a soarelui... care îmi place aşa de mult. Şi ştii de ce îmi place atât de mult? Pentru că îmi place ea scăldată de lumina soarelui. ...pot să ia totul: aceste carpete, şiruri, palatele... nisipul, vântul, broaştele, pepenii copţi, grindina, şaptele din seară, mai, iunie, iulie... busuiocul, albinele, marea, cugetările... cugetările, Al-Giumeili! Dă-mi aceasta glicerină!

Bon Jovi: Just Older

2009-01-25T03:18:00.001+02:00

... sau imnul unei vieti. din care iei tot ce e mai bun, in care te simti bine in pielea ta si cu amintirile tale, in care lucrurile negative te fac doar sa apreciezi mai mult ce ai.

Nice and cosy! Miuzicali spiching...

2009-01-16T00:58:00.004+02:00

The Pogues: Love You Till The End. Din P.S. I Love You. Super piesa, super film,

Nu incercati un clip cu formatia cand sunteti singuri acasa. Si ma astept sa ma credeti pe cuvant.

Later edit: ca sa evitati supliciul de a vedea asta

Vremuri cacacioase

2009-01-15T00:06:00.001+02:00

La 2 ani jumate de cand nu am reusit sa termin facultatea, am pus mana pe o carte din care, pe vremuri, trebuia sa imi extrag material de referate. Si am gasit ceva foarte interesant.

Zice Mihai Coman in Introducere in sistemul mass-media ca, undeva prin 1973, SUA s-au confruntat cu o criza fara precedent de... HARTIE IGIENICA. Si asta pentru ca Johnny Carson, prezentatorului emisiunii "Tonight show...", de la NBC, a folosit o stire potrivit careia un congresman criticase Guvernul pentru faptul ca rezerva nationala de hartie "rusinoasa" era prea mica. Cum a folosit-o? Pai pentru a dezvolta o serie de gaguri pe aceasta tema.

Rezultatul? A doua zi, multi dintre cei care luasera de bune glumele lui Carson au dat buzna in magazine pentru a se aproviziona. Si si-au facut stoc, nene. Si i-au intaratat si pe altii, care, vazand cum rafturile se goleau sau pur si simplu din spirit de turma, au dat si ei iama in rezerva nationala. Care, evident, a fost lovita in plin de "devoratorii" de hartie igienica, astfel ca... ghiciti ce s-a intamplat!

Evident, pe piata americana s-a ajuns la o criza de hartie igienica. Lumea cauta disperata "pretiosul" produs, cererea crescuse considerabil, oferta devenise foarte redusa pentru ca unii fusesera mai rapizi, astfel ca s-a ajuns la o panica generala, ce nu a mai putut fi spulberata nici de explicatiile oferite de autoritati, nici de Johnny Carson insusi, care a precizat intr-un alt show al sau ca totul a fost doar o gluma.

Fereasca Dumnezeu de vremuri cacacioase, ca pe recesiunea asta...

Criză si crize

2009-01-14T00:31:00.002+02:00

Pana acum m-am tot ferit sa scriu despre criza asta economica, sintagma ce sta pe limba de toate zilele a romanului din zori pana-n seara, daca nu si in vise. M-am ferit pentru ca, desi am absolvit un liceu economic, au trecut multi ani de atunci si notiunile care m-ar fi putut ajuta sa inteleg fenomenul mi s-au cam sters din mintea intoxicata cu gigi, dinu, borcica, copos, jenel, fanel si alte "vegete" de prin fotbalul autohton si de aiurea. M-am ferit si (sau TOCMAI) pentru ca "tanti criza" s-a asezat la masa mea de aproape un an, deci cu mult inainte de a fi anuntata oficial, si refuza, a naibii, sa plece odata pe Marte sau pe Luna sau unde-o vedea cu ochii.

Dar in momentul crucial in care mi-a trecut prin minte ca as putea face o oarece economie lasandu-ma de fumat... m-a apucat pe mine CRIZA... existentiala sau nu, conteaza mai putin.

Cel mai tare ma "roade" ca recesiunea asta (indusa, dupa parerea mea, de niste unii carora asa le-a convenit) este un alibi perfect pentru toti gainarii de afaceristi care erau oricum inglodati in datorii catre stat, catre terti... Iar acum, daca vine cineva si le cere ceva arunca toti in fata vaicareli despre recesiunea economica.

De parca ar fi ramas saracii fara bani de paine sau, doamne fereste, fara bani de rate la Maybachuri, Mertzane si ce "animale" pe 4 roti or mai tine prin garaje. Mai, mai ca ti s-ar rupe sufletul de ei, daca nu ti s-ar rupe tie buzunarele cand te scotocesti in ele.

Si ce solutii gasesc ei pentru iesirea din criza sau pentru diminuarea efectelor ei? Micsoreaza salariile, asta in cazul "fericit" in care au bunul simt sa le mai plateasca. Solutie perfecta, de altfel. PENTRU EI. Pentru ca omului care scoate mai putini bani de pe card sau care isi vede banii odata la cateva luni nu-i diminueaza nimeni ratele la banca, facturile, chiriile si toate alea. Ba din contra. Patronii taie din salarii cat de multe procente pot, iar bancile cresc dobanzile. Sau ma rog... cursul valutar... care tot un fel de camatarie se numeste in situatia data, in conditiile in care euro a ajuns deja la aproape 4,3 lei bucata. Asta la BNR, ca la casele de schimb nici nu vreau sa ma gandesc cam cat ar fi "scorul".

In fine... ce-i intereseaza pe ei, aia "mari"? Important e sa nu fie ei in criza prea adanc. Ca aia "mici"... se descurca ei cumva. Ies la vanatoare, impusca o lacusta, ceva, se descurca ei de o juma de masa pe zi pe care sa o imparta cu copilasii... In plus, si asa tindem sa fim un popor de supraponderali... Nu strica o cura de slabire mai drastica... poate ne facem arieni.

Si cel mai tare ma enerveaza ipoteza scornita de mine mai pe genunchi, asa, stand de vorba cu paranoia care ma caracterizeaza din cand in cand, cum ca ar fi cativa mari mahari de prin lume carora le-a convenit de minune sa arunce pastila cu criza economica, iar acum stau cu curu' pe saci de bani (a se vedea sensul figurat) si se distreaza nevoie mare cand vad ce haos au starnit.

Asa ca ma intreb... cum dreaq sa nu iubesti viata si lumea in care, cu mandrie proletara, ne ducem crucea care cum putem si, evident, cu grija de a nu intarzia cumva cu plata ratelor si a celorlalte datorii catre onor institutiile mai de stat sau mai particulare, dupa gust...

PS: Mi-ar placea sa vad ca nu-si mai plateste lumea ratele la bancile astea nesimtite care se incapataneaza sa urce cursul valutar in varful plopului si de acolo cat mai sus. Ca, deh, e recesiune si la noi, nu doar la ei. Incep eu, ca si asa nu am luat salariul de 3 luni si nici nu prea aud banii tropaind pe strada in goana lor catre portofelul meu degraba varsator de bani la creditori.

Silence, please!

2008-12-29T19:20:00.003+02:00

Spuneam acum ceva timp ca, atunci cand n-ai nimic de spus, mai bine taci decat sa vorbesti aiurea, doar ca sa n-adormi. Eu am tacut mai bine de o luna. Si voi tacea in continuare. Singura explicatie pe care o dau este aceea ca vorbele s-au golit de sens in ultima vreme. Poate sunt eu de vina sau, poate, criza economica mondiala, ca tot e o moda sa vorbesti despre asta.
Poate voi reveni... cand voi regasi sensul scrierii.

Masculi feroce

2008-11-20T22:05:00.008+02:00

Anual, acest masacru se petrece in Insulele Feroe, care apartin Danemarcei, o tara care se presupune a fi civilizata. Prea putine persoane din lume au cunostinta de acest eveniment oribil si lipsit de sensibilitate, care se repeta an de an. Acest crunt masacru este "opera" unor tineri care vor sa demonstreze ca au devenit adulti (!!!). Mai bine ar face armata. In Romania!

Este absolut incredibil ca nu se poate face nimic pentru ca aceasta barbarie sa inceteze. O barbarie savarsita impotriva lui "Calderon", un delfin extrem de inteligent, care obisnuieste sa se apropie de oameni din curiozitate.

Pierdut raspunsuri. Le declar nule!

2008-11-20T01:56:00.005+02:00

Cum sa iti amintesti sa nu mai uiti de tine?
Ce faci cand iti dai seama ca ai uitat sa zambesti? Sau sa razi cu pofta?
Sau ca nu (mai) stii sa spui "te iubesc", indiferent de conotatie si de context... Ca esti incapabil sa arati ce simti... Ca nu mai poti sa-ti manifesti nici macar ura sau revolta...
Ca te transformi incet-incet intr-un robot care nu mai are sentimente sau care le-a pus bine intr-un "hiden file", ca nu cumva cineva sa-si dea seama ca ele au existat odata si ca pot fi oricand reactivate...
Cum inveti sa spui "multumesc" celor foarte putini care conteaza si care sunt acolo atunci cand ai mai mare nevoie?
Cum faci sa infrunti esecurile cu fruntea sus? Cum faci sa spui "asta e! merg mai departe"?. Si, mai ales, cum faci sa te crezi cu adevarat?

Ca sa vezi ce cresti la san...

2008-11-17T01:09:00.002+02:00

si ceva fara dublaj

Gusturi si faze

2008-11-05T20:41:00.005+02:00

Azi tigara a avut brusc gust de amintire si aroma de fumat pe ascuns, la "posta". Le-am simtit cand am trecut printr-un loc in care imi doream adesea sa cresc brusc. Azi mi-am dorit sa nu fi aflat ca nu e nicio afacere.

Superficial

2008-10-28T23:23:00.003+02:00

Ma gandesc la ziua de maine doar ca sa ma dau mare ca am la ce sa ma gandesc. Sau ca gandesc. Cand pare ca ma gandesc la ziua de maine, sa stiti ca de fapt mintea imi zboara la ziua de 1 mai, la zilele de iulie, august sau, mai pe scurt, de Vama (bun nume pentru o luna care tine din mai pana in august-septembrie). De aia pentru mine iarna trece atat de greu. Pentru ca "maine"-le meu e departe... si pentru ca trebuie sa traiesc mereu "azi".

Miracolele de langa noi

2008-10-15T22:02:00.006+03:00

"fericire-i cand puiul de om
vrea in brate si moare de somn"

Ai privit vreodata un bebelus cu atentie? I-ai urmarit evolutia? Ar trebui sa incerci... Este o sansa unica sa cresti din nou... Sa inveti din nou toate lucrurile esentiale... si, poate, sa crezi in miracolul vietii.

E fascinant sa vezi cum puiul de om descopera lumea, intai cu gurita, apoi cu manutele... Este ingrozitor de puternic sentimentul ca cineva chiar are nevoie de tine. Te simti important pentru bebele ala, care a venit pe lume ca un ghem de piele zbarcita si solzoasa si pe care il vezi luminandu-se la fata pe zi ce trece tot mai mult. Te responsabilizeaza atunci cand se agata cu manuta lui fragila de degetul tau si ai impresia ca stie ca nu trebuie sa-ti dea drumul, ca tu il poti calauzi... Incotro? Din pacate asta nu stie si nici macar tu, ca adult, nu ai habar... Puiul te strange de mana cu o incredere neconditionata... Apoi creste... dupa chipul si asemanarea oamenilor „maturi” din jurul lui... si iti da drumul. Se transforma in animal de prada.

Nu am copii, nu stiu daca voi avea vreodata, dar am crescut cativa... A fost mereu o experienta extraordinara... Probabil de-aia nu ma mai grabesc sa-i fac pe ai mei... Mi-au spus ai altora „mama”... si atunci am plans... si am fugit... de emotie sau poate de teama...

Nu ma consider suficient de buna sa fiu mama. Nu stiu daca as putea sa-i ofer copilului meu suficienta dragoste si nu stiu daca l-as putea invata sa fie om...

Iubesc mirosul de bebelus... Il iubesc mai ales atunci cand il simt pe pielea de om matur... L-ati simtit vreodata? Miroase ca dragostea aia care te lasa cu un zambet tamp pe fata, care te face sa te golesti de „toxine” ca rautatea, grijile, interesul, care te face sa mirosi a pur... Nu imi plac aromele dulci-artificiale, dar daca s-ar inventa un parfum cu miros de bebelus probabil ca mi-as lua unul, ca sa il adulmec din cand in cand.

Drum nou

2008-09-22T18:17:00.005+03:00

Mereu mi-a fost frica de nou. Orice ar fi insemnat asta. Am preferat sa aleg totdeauna caile stiute, cele mai comode si mai sigure. Chiar daca vechiul durea sau devenise irespirabil. Macar nu riscam surprize neplacute, nu se putea intampla nimic neasteptat. Era totul ca o durere cu care te obisnuiesti si care la un moment dat incepe sa-ti placa, sa te faca sa simti ca ai ramane gol fara ea.

Acum m-am schimbat. Cat de cat. Nu stiu cum, nu stiu cand. Probabil fiecare dintre noi are un moment din asta de razvratire, cand isi baga picioarele in tot ce crede ca a construit pana la un punct si alege o cale noua doar de dragul de a schimba ceva. Si spera cu incapatanare ca o sa iasa ceva bun, desi toata lumea spune ca sansele sunt mici si riscurile uriase. Si ce? Daca stai cu bratele incrucisate si refuzi sa faci ceva, esti ca aia care viseaza sa castige la loto, dar nu au cumparat niciodata un bilet. Suna inept? Este. Pentru ca pana la urma este vorba de stabilirea prioritatilor.

Am spus intr-un post mai vechi ca demisionez din ce vreau eu si cand vreau eu. Am facut-o. La propriu. Si am ales un drum nou. Ce va fi, nu pot sti de pe acum. Am ales o cale nesigura. Profesional, pentru inceput. Restul mai vedem. Abia am facut primii pasi pe drumul asta al riscurilor asumate. Nu pot inca sa pasesc prea sigur pe el. Oricum, e bine. E o senzatie noua, simpatica si ciudata. Sunt ca un copil caruia toata lumea (aproape) ii spune ca nu are voie sau nu poate sa faca nu-stiu-ce si care tocmai de aia se incapataneaza sa demonstreze ca poate si ca a facut o alegere buna. Sau macar sa arate ca poate sa invete ceva chiar si dintr-un eventual esec. De aceea, multumesc cui m-a incurajat sa risc si celor (multi) care au incercat sa ma impiedice. Le multumesc in special acestora din urma, pentru ca nu au gasit argumentele solide, pe care eu sa nu le pot intoarce pe dos. Si pentru ca acelea pe care mi le-au furnizat au fost doar branciuri pe care mi le-au dat spre calea pe care eu ma pregateam sa pasesc. Doar demonstratii de necontestat ale faptului ca a alege noul nu poate fi mai rau decat sa ma complac in obisnuinta, sa ma inec in compromisuri si frustrari. Le promit tuturor ca imi va fi bine.

P.S. Pentru ca nu-mi place sa vorbesc prea mult despre ceea ce fac, puteti gasi detalii la rubrica "Sho pe el!". Daca ma cautati bine, ma veti gasi.

Ce vezi?

2008-09-02T02:50:00.005+03:00

Simplu, nu? Poate-mi spui si mie...

Un fel de acasa

2008-08-27T01:50:00.005+03:00

... meduza, pietre, cort, guvide, impinge tava, nisip, alge, umbrela, zaduf, cafea, furnica, bere, rasarit, sare, luna, stea, pescarus, suberek, porumb fiert, randunica, epava, soare, vant, praf, castel ... fara pereti, mobila, prize... fara incuietori... fara lacate pe suflete...

Jurnal de bord

2008-08-11T19:49:00.008+03:00

Am revenit dupa o (prima) saptamana de concediu. Fara identitate, fara bani, doar cu hainele de pe mine si cu mult nisip in rucsac si pe alocuri. A fost (inca) o saptamana de Vama Veche, in care m-am simtit studenta: doar cu cortul si cu hainele, putinii bani pe care ii mai aveam la un moment dat mi i-au furat, cu tot cu acte si cu fardul negru (la dracu', macar pe ala daca mi-l lasau). Nu mi-au furat, insa, si buna dispozitie, atata cata era, am ras ca o gaina proasta de ce mi s-a intamplat si de cum am putut sa dorm ca valiza in gara, am trecut cu zambetul pe buze peste incident si, in ciuda tuturor, am ramas la mare. M-am bucurat de Folk You, am urat aglomeratia si frigul de noapte. Am vegetat, m-am prajit la soare, mi-am spalat creierii si nu imi pare rau ca m-am intors. Pentru prima oara. Dar deja incep sa sper ca ma mai duc o data anul asta. Visele nu le dau la nimeni...

***

Dupa o saptamana de Vama nu mi-a trecut inca euforia de dupa concertul Iron Maiden. Nici acum nu am cuvinte sa descriu cum a fost, cum m-am simtit, cum l-am trait. Si acum tot ceea ce pot exprima este un mare UAU!!!!! Uau pentru muzica, uau pentru trupa, uau pentru spectacol, uau pentru atmosfera. Daca nu as fi fost acolo si cineva mi-ar fi aratat apoi imagini, jur ca mi-as fi taiat venele. Asa... le las sa creasca, poate mai prind un concert al lor in viata asta. Imi pare rau doar ca nu pot face lumea sa inteleaga cum e sa traiesti asa ceva. Cu un simplu "uau" (ma rog, sute de uau-uri spuse in ultima saptamana) nu cred ca reusesc sa ilustrez totul. Spun doar atat: eu, o vesnica nemultumita, am fost absolut FERICITA dupa concertul ala; nu ma mai incata nici macar ideea ca peste cateva ore plecam in Vama. Mi se parea nimic pe langa senzatia aia comparabila cu un orgasm interminabil (exagerez? nu! doar incerc sa "arat" cam cum m-am simtit). UAU!!!!

In semn de protest...

2008-07-31T01:33:00.006+03:00

... fata de toti cei care considera ca e "cool" si "trendy" si "kinky" si oricum ar mai fi sa vorbesti romana si engleza "fifty-fifty" sau, mai rau, 1/4 la 3/4: promit sa ma chinui sa elimin din vocabularul meu cuvinte ca "fuck", "shit", "whatever" si "jeeeesus", singurele in limba lui Shakespeare pe care le folosesc in vorbirea curenta.

Nu sunteti nici cul, nici trendi, nici chinchi, nici smart, nici, miuzicali spiching, rock frate! Sunteti ca niste copii tampiti, care vor sa arate ei ce destepti sunt si sa le creasca lor "pipota" vazand cum altii in jurul lor s-ar putea complexa sau, eventual, uita crucis. Adica, hai, poate unor pustani le-as mai gasi o scuza in faptul ca vor sa se dea "rotunzi"... Dar cand vad "pretentiosi" care au impresia ca sunt trei clase peste tine doar pentru ca iti vorbesc intr-o limba "universal valabila"...

Sincer, va dispretuiesc la fel ca pe maghiarii care au pretentia sa vorbeasca numai ungureste si sa-i inteleaga lumea si sa li se adreseze la fel... de parca limba lor ar fi vreun dialect al limbii romane. Vreti sa vorbiti doar in engleza si va simtiti bine facand asta? Granitele s-au deschis fratilor, drum bun! As fi tare curioasa daca, odata ajunsi intr-o tara in care ati putea sa va simtiti in largul vostru pentru ca nu mai trebuie sa vorbiti jenanta limba romana, v-ati mai simti la fel de destepti ca atunci cand, cu un aer neam-prostesc de superioritate, imi vorbiti mie sau altora, romani, din pacate pentru voi, in engleza.

Pentru ultima oara, pe limba "voastra": FUCK OFF!

Later edit: A nu se intelege ca am probleme cu toti vorbitorii de limba engleza, ci doar cu cei care fac "fala" din asta. Si nici cu utilizatorii de neologisme sau cuvinte importate... Nu sunt un pui de Pruteanu, doar mi se pare o lipsa crunta de originalitate si personalitate sa te ascunzi dupa o limba straina in loc sa lasi gura sa ti se umple de sensul romanesc al cuvintelor, oricare ar fi ele.

Ma declar handicapata... oficial!

2008-07-29T23:14:00.003+03:00

M-a apucat dorul de cantari si mi s-a nazarit sa invat sa cant la chitara. Dupa doua saptamani de zdranganit Cantecul Gamei (il gasiti pe una din Cutiutele Muzicale... da, alea pentru copii, nu ranjiti), intro-urile de la One, Fade to Black si Nothing Else Matters, ma declar oficial handicapata si incapabila sa cant acorduri mai complexe. Eu totusi voi incerca in continuare, voi "zgaria" urechile vecinilor si intre timp poate se ofera cineva sa-mi rupa degetele de la mana stanga (unul de altul) ca sa fie mai flexibile. Daca reusesc, intr-un fel sau altul, ma voi lauda pe aici, cu siguranta.

Serată Metallică

2008-07-26T11:08:00.007+03:00

M-am uscat suficient de bine incat sa consemnez aici ca a fost METALLICA! Nu am de gand sa fac vreun comentariu jurnalistic pertinent (nu am chef de asa ceva) sau vreo analiza muzicala ca la carte (nu ma pricep).

A fost, deci, 23 iulie, stadionul Cotroceni, ploaie crunta, Metallica. Au deschis The Sword, o trupa infiintata, am citit, prin 2003, care m-a facut inca o data sa ma inteleg eu pe mine atunci cand prefer sa raman la batraneii rock-ului decat sa-mi incarc mintea cu nou. Instrumental au sunat bine (parerea mea), si ar fi fost bine sa nu aiba solist. Dar hai sa zicem ca sunt in crestere si ca mai au mamaliga de mancat pana sa ajunga "greuceni". Sau pana sa vina cineva la un concert doar pentru ei. Chiar glumea cineva pe langa mine: "cum ar fi sa fie unii care au venit doar ca sa vada The Sword si sa plece inainte de Metallica?".

Am zambit si am preferat sa astept Metallica. Mi-era putin frig, nu stiu daca de la ploaie sau de la emotie. Nu am fost la concertul din '99, asa ca am luat o piatra-n gura, ca cica asa se face prima data, si am clantanit-o pana am facut nisip. Si a inceput. Stiti cum fac copiii cand nu stiu cum sa-si arate bucuria? E, cam asa eram eu. Parca eram stana de piatra, statuie de metal. Nu reuseam sa reactionez si aveam impresia ca nu sunt incantata. Pana la urma am rupt de pe mine plasticul care ar fi trebuit sa ma mentina uscata si am lasat ploaia sa ma trezeasca din amorteala.

Zic unii ca Hetfield nu ar fi fost in forma de zile mari, ca Hammet si Trujillo si-ar fi batut putin joc de chitara si bass. Poate au dreptate, poate au mai vazut Metallica in concerte, dar pentru mine a fost suficient. Iar Lars... Eu, una, obisnuita sa stau cu ochii si urechile pe tobosari la concerte, am ramas "tablou" in repetate randuri. Cum, frate, sa dai in ele de parca ar urma sa-ti iasa sufletul si sa nu schitezi nicio grimasa din cauza efortului?!?

S-au cantat Creeping Death (1984), For Whom The Bell Tolls (1984), Ride The Lightning (1984), Harvester Of Sorrow (1988), Sanitarium (1986), Four Horsemen (1983), And Justice For All (1988), No Remorse (1983), Fade To Black (1984), Master of Puppets (1986), Whiplash (1983), Nothing Else Matters (1991), Sad But True (1991), One (1988), Enter Sandman (1991), pe bis s-a revenit cu Last Caress (1998), So What (1998), iar finalul a fost apoteotic cu Seek And Destroy (1983).

Mi-a parut foarte rau ca nu am fost si la concertul unde s-au cantat Unforgiven (potrivit Pro TV) si Kill'em All (?!?!???, potrivit Mediafax). Si ca n-am fost la concertul Depeche Mode, ca sa pot face si eu o comparatie ca in Romania Libera (de parca ar fi loc de asa ceva!!!).

Spectacolul de pe langa muzica a fost aproape absent. Nu ca as plange prea tare dupa asa ceva, e doar o remarca. In fond, nu asta conteaza la un concert Metallica. Oricum, genial show-ul pirotehnic care a facut intrarea in One.

Despre atmosfera din public nu pot sa scriu prea multe, pentru ca nu am vazut-o din afara, ca sa pot avea o parere generala. In preajma mea s-a cantat, s-a facut pogo, s-a dat din cap, eu am fost la un pas sa-l musc de gat pe unul la care, nu stiu cum (eram la limita dintre gazon A si gazon B), a ajuns o pana de chitara. Dar... soarta... colectia mea de "suveniruri" ramane formata dintr-un bat de tobe de la Tavi Pilan (Cargo).

De notat si ca intrarea/iesirea in/din stadion s-au desfasurat in conditii rezonabile. Sonorizarea, in "bucata" mea, a fost buna, nu am de ce sa ma plang, mai ales ca eram de-a dreptul inspaimantata de faptul ca stadionul Cotroceni nu pare a fi unul prea indicat pentru concerte, avand in vedere ca peluzele si tribuna I sunt construite din schele, printre care sunetul "fuge" ca dracii.

A fost, asadar, Metallica, iar acum Maiden bate la usa cu manuta imbatranitului Eddie. Ma astept la mult mai mult de la ei si sper sa nu fiu dezamagita.

Nonsens

2008-07-20T01:15:00.001+03:00

E gol... totul in jur... fara sens... e praf... uscaciune... vine ploaia... totul va fi acoperit de noroi... Pierd... sau nici nu am avut... Ma inconjor cu vid... si ma umplu cu cantec... fug de cuvinte... nu mai vreau nici sa scriu... Plec de langa mine... si eu... spre undeva... nu iau nimic, sa n-am ce pierde...

Amintiri din copilarie

2008-07-16T04:04:00.001+03:00

Cei trei plus Mihai si inca unii -sunt sarac
Asculta mai multe audio Muzica »

2008-07-14T00:32:00.006+03:00

Miroase a nisip amestecat cu crema ... a sare amestecata cu briza ... a cort amestecat cu scoica ... a bere amestecata cu orizont ... a soare amestecat cu nori ... a motaiala pe plaja imediat dupa rasarit ... a suflet prins in mrejele algelor in timp ce pietrele ii zgarie invelisul din piele arsa ... a foc ...

Adulmec ... strang la piept amintirea si ma invelesc cu ea ... inspir adanc ... clocotesc ... nu mai incap in mine ... ma rostogolesc ca un val care, nătâng, se incapataneaza sa imbratiseze stanca ce-l asteapta la mal ... ma legan pe creasta lui ... adorm ... visez albastru ... si un vant turbat... il rog sa nu ma aduca inapoi ... nu inca ... vreau sa raman acolo ... hai cu mine ... sa ne amestecam printre guvizi si caluti de mare ... hai sa nu ne intoarcem la gri ... sau e prea tarziu?

Decizie unilaterala

2008-07-12T01:55:00.003+03:00

Aduc la cunostinta tuturor, pe aceasta cale, ca demisionez!

Incepand cu cand vreau eu! Si din ce vreau eu! Si fara preaviz!

Incep cu functia de adult (chipurile) responsabil! Pe care incerc sa nu o iau niciodata in serios. Tocmai de asta si pentru ca am obosit, anunt "conducerea" ca sunt incapabila sa ma mai gandesc la eterna zi de "maine". Nu mai fac fata programului incarcat de probleme gen orar prelungit la serviciu, datorii, factura la telefon, la cablu, la Internet, consum de apa, lumina si ce mai am prin casa (aerul si aerele din fericire sunt gratis) si de orice alte surse de stres a caror simpla enumerare ar starni o furtuna intr-un "glob".

Demisionez si aleg sa copilaresc in "nesimtire". Atat de mult cat voi putea. Cine are o problema cu asta sa se inscrie pe lista de asteptare. O voi citi cand voi hotari ca a venit ziua sa ma maturizez. Deocamdata imi iau "vacanta". O vacanta fara teme la matematica si lectura obligatorie. Voi aprofunda doar geografia (capitolul relief), fizica fluidelor (principiul lui Bachus: un lichid cufundat intr-un corp...) si ce s-o mai nimeri sa am chef. Ma voi plimba printr-un muzeu inventat de mine, in care opere de arta vor fi norii, care vor avea forme de "ce-vreau-eu", voi citi in stele la lumina lunii, ma voi da in leagan si voi asculta vantul. Traiesc pentru azi.

Si sa nu indrazneasca cineva sa ma trezeasca din vis!

Americanii-s de vinaaaa...

2008-07-10T12:00:00.004+03:00

4 iulie... dimineata... numar orele pana plec la mare... merg pe jos spre munca... poate asa trece timpul mai repede decat daca zac intr-un cazan de ratb... la eroilor cedez... iau autobuzul... n-am baterie la mp-tz... vreau sa ascult vama, sa simt ca sunt deja pe drum... ma multumesc cu radioul din 336... matinal... pe doua voci mi se spune ca e ziua americii... ba pe naiba... e ziua in care plec la mare... mi se darama gardul mie de america... cele doua voci, una masculina, una feminina, incep sa cerseasca drept de libera intrare in sua... mi se face greatza... vreau castile mele, care ma feresc de mizerii... lovitura de gratie cade ca un bolovan in mijlocul carului de nervi care am devenit: in difuzoare incepe sa rasune imnul sua... nici nu vreau sa stiu cum se numeste... nu-s vreo nationalista, dar parca de 1 Decembrie nu am auzit la niciun post privat de radio "Desteapta-te, romane!"... poate pentru ca, doamne fe', ne-ar putea veni mintea la cap... am putea sa indraznim sa nu mai fim milogi si "aplecati"... sictir!

Pete in soare

2008-06-29T12:54:00.003+03:00

... ironii macabre... glume sinistre... stari periodice de negru... peste tot... cand soarele se pateaza tot mai mult si pare sa se stinga... cand nu mai stii ce e aia alb, cand nu intelegi stelele si vrei sa impachetezi cerul noaptea, ca ele sa nu te mai deruteze...

... cand senzatia de moarte (fizica sau nu) te inconjoara pretutindeni, cand pierzi tot mai des si tot mai mult... cand simti ca ti se pregateste ceva...

Ce faci?

Incerci sa te impaci cu ideea, iti spui ca viata e oricum doar un drum spre moarte, depinde numai de tine daca alegi sa-l savurezi sau sa infigi piciorul in "acceleratie". Probabil de-aia, vorba vorbei, ne nastem pe rand si murim pe sarite.

Sa mori nu este nimic, inspaimantator este sa nu traiesti... o spune un nene destept...

Cand realizezi asta, se face lumina... Te nasti (din nou), reinveti chipurile dragi, adulmeci ca si cum ar fi prima oara si astepti sa miroasa a dulce, a tei, a iarba, a ud, a vant, a... viata...

Baloane de sapun

2008-06-26T04:33:00.004+03:00

M-am jucat cu baloane de sapun! Si totul a parut dintr-o data atat de simplu. Zeci de sfere perfecte care se coloreaza in lumina... Zeci de bule perfecte ca niste vise... Care prind contur sub o simpla suflare... Daca asta ar fi de ajuns si in viata in care jocurile sunt doar pentru copii, am fi cu totii mai fericiti... Cu cat? Cu zeci, sute, catralioane de vise implinite, perfecte si colorate ca baloanele de sapun. Cu miliarde de secunde in care, ca "om mare", nu trebuie sa inapoiezi copilului de langa tine jucaria pe care il inveti sa o foloseasca... in care o pastrezi pentru copilul din tine.

Pacat ca si baloanele se sparg... Si ca atunci crestem!

Cu ce mai fac romanasii trafic...

2008-06-24T12:48:00.005+03:00

Dupa trafic de tigari, persoane, armament, flote, masini, biciclete, cafea, pixuri cu mina colorata sau aromata, guma de mestecat si alte gainarii, un nene, a carui identitate nu a fost dezvaluita (ce stirist suna asta... sic!), a gasit un nou "obiect" de contrabanda. Stirea e mai veche, dar acum am avut chef de ea (la naiba, stiri fac in fiecare zi, chiar daca nu din domeniu):

"Un roman a fost arestat pentru trafic de ovule in Creta. El exploata doua compatrioate pe care le-a dus in Grecia promitandu-le locuri de munca, dar acolo le-a obligat sa se prostitueze, in complicitate cu o alta romanca, in prezent cautata de politie. Ulterior, nemultumit de profitul obtinut, el s-a reorientat catre traficul cu ovule. Potrivit politiei, suspectul, in complicitate cu un medic de la o clinica privata, a supus-o pe una dintre femei, in varsta de 27 de ani, unui tratament pentru cresterea productiei de ovule, in vederea prelevarii si vanzarii acestora. Femeia a fost sechestrata intr-un apartament din Creta si a fost eliberata inainte de a suferi prima interventie chirurgicala, ce era prevazuta pentru data de 26 iunie".

Du-te....

2008-06-13T05:47:00.003+03:00

Am promis ca n-o sa-i mai scriu lui Fat Frumos. Am reusit o buna bucata de vreme... sau poate doar mi-a placut sa cred ca am reusit... Oricum sunt mandra de mine ca am reusit sa-l infrunt! Sa-i spun sa plece... sa-i spun: "Cosanzeana ta a murit demult, cand TU ai ales sa te intorci din drum, desi in fata noastra se asternea un drum comun!"

Am incetat demult sa-i mai scriu... dar azi o fac pentru ultima data. Si ii spun doar:

"Du-te invartindu-te! Fara sa privesti inapoi! Nu mai am nevoie de basme! Doar de viata! Viata pe care tie ti-a fost frica sa mi-o oferi! Vrei sa fugim calare pe un cal inapriat? Eu azi prefer pamantul! Asa ca du-te, nu privi inapoi. Eu nu o mai fac pentru ca nu vreau sa ma mai doara! Am invatat sa pasesc pe pamant fara tine, chiar daca am lasat in urma jumatate din mine! Iti multumesc ca m-ai ajutat sa o fac! Acum du-te! Eu nu mai vreau sa bat pasul pe loc. Vreau sa dansez, sa cant, sa ma bucur din nou fara sa simt ca te tradez! Du-te, pana nu voi incepe sa te urasc! Nu incerca sa-mi ramai prieten! Cartea povestii noastre s-a inchis! Lasa-ma sa spun altcuiva «Vino!». Iti promit ca o sa incerc sa o fac! Pentru ca merit si eu povestea MEA!".

- the end -

Vama... doar Vama... pur si simplu

2008-06-07T02:49:00.006+03:00

A fost concert Vama... primul dupa un an jumate... ultima oara i-am vazut in Laptarie... cu multe piese Vama Veche si doua din noul repertoriu. Fotomodele si Cartita... Le-am ascultat din nou live la Arenele Romane... Am avut din nou un sentiment aparte... De data asta, dupa Cartita nu am mai ramas cu gustul ala amar, de parca sufletul meu ar fi inghitit bulgari de pamant in timp ce se lupta sa ajunga la mine. Am spus, pentru prima oara dupa ce am ascultat piesa (si cred ca au fost cateva sute de ori, mai ales in ultimele saptamani), "buna dimineata! acum m-am trezit!".

Au mai fost Nu Am Chef Azi (o doamne, dar ce chef aveam de fapt), Vara Asta, Fericire, Epilog (repertoriu vechi)... Suflet Normal, Undeva in Vama... Si am avut un dor de duca... as fi fugit atunci... Au fost toate piesele de pe albumul nou... A fost "cosy", chiar daca nu atat de intim ca intr-o seara in Laptarie... lume multa, chiar daca nu atat de multa cat m-as fi asteptat... Chirila a avut si zile mai bune (parerea mea), dar am dat vina pe posibilul trac de lansare... Oricum, a fost Vama... I-am asteptat... Sunt buni... Trupa Veche pentru mine nu exista si acum mi-e clar ca Tudor facea cel putin 85 la suta din ce a insemnat Vama Veche... Unii poate mi-ar raspunde "pentru ca era front-man"... Posibil, dar Balanescu face piese pentru Trupa Veche si nu-mi spun nimic... Poate gresesc, dar imi asum riscul asta...

Vama suna bine (pentru mine), are mesaj (cel putin pe intelesul meu) si ii astept intr-un nou concert intr-un loc care sa nu fie, totusi, Krystal sau Bamboo (acolo cred nu calc nici daca ar canta Bon Jovi).

Pana atunci raman Pe Sarma... Fug de Bed for Love care se transforma in "just a bed for two"... Nu ma simt ca in Fotomodele (ar fi si greu), dar voi munci ca sclavii pe plantatie fara sa imi faca cineva statuie, poster sau macar poza pentru "angajatul lunii"... Nu astept ca Dumnezeu sa apara la stiri... Imi traiesc viata de la 17 la infinit... astept sa ajung Undeva in Vama... sa-mi spal sufletul de noroi ca sa ajunga si el un Suflet Normal... iar lui Fat Frumos nu-i mai scriu demult... ba chiar am reusit sa-l ucid si sa-l ingrop (metaforic... nu va deveni un nou caz Elodia) si am scapat de el... Buna dimineata din nou!

Degajati zona

2008-05-21T12:15:00.003+03:00

Capitala Romaniei are, potrivit unui studiu prezentat de Asociatia "Salvati Bucurestiul, 9.009 locuitori pe kilometrul patrat (fata de 3.905 la Berlin si 3.500 cat se zice ca ar fi limita superioara a confortului). WOW! Si ne mai miram de unde atata aglomeratie, de ce simtim adesea ca orasul se prabuseste peste noi. Pai unde, doamne iarta-ma!, sa incapem toti? Printre atatea cladiri care cresc de la zi la zi, printre altele care ar fi trebuit demolate demult, printre zecile de mii de masini.

Eu una m-as detasa undeva pe plaja, unde sa stau cu laptopul sub cap si sa injur "de mama focului" lipsa de acoperire sau lipsa semnalului la telefon... :D

Si totusi... am gasit un loc linistit in orasul asta... Asa mi s-a parut mie. O banca undeva pe la Unirii, unde singurele lucruri care m-au tulburat au fost motoarele ambalate la semafor, claxoanele razlete si gandurile mele pe fondul susurului fantanilor arteziene. Si metrourile care faceau banca sa duduie sub mine. Am "rezolvat" repede gandurile deranjante si am ascultat muzica. In casti!

Mi s-a parut incredibil si, la un moment dat, chiar suspect ca o persoana salbaticita, cum imi place sa ma alint, poate rezista mai bine de doua ore in plin centru al Bucurestiului, singura, facand nimic si doar asteptand. Si m-a nedumerit atunci pornirea mea de sfarsit de saptamana, cand pur si siplu am avut chef sa ma plimb prin parc. Mi-era dor (si, intre noi fie vorba, era "moca"). Maaaare greseala!!!!

In afara macilor si a unui acordeonist ambulant, in Cismigiu, si a aleilor cu trandafiri din Herastrau am gasit doar praf si neamuri proaste. Parinti care si-au scos copiii in parc ca sa-si demonstreze "veleitatile" de educatori (doar pe mine ma apuca toate alea cand vad un adult facand educatie copiiilor pe strada, tipand si altoindu-i?!?) si "spalati" din ale caror telefoane mobile razbatea un amestec cel putin salciu de (banuiesc) guta, sorinel nu-stiu-care, vijeliosu', palieru si cine o mai fi acum la moda printre manelisti (apropo de asta: cred ca pana si ei au orgoliul necesar sa-l respinga pe petrica americanu', personaj promovat - desi as vrea sa cred mai degraba ca ironizat - de postul Acasa TV pe la Povestiri de Noapte... nu va chinuiti sa-l cautati pe net... credeti-ma pe cuvant). Mi s-a pus, sincer, o mare pata neagra pe ochi. Si nu ma lovise nimic.

Bine, bine, fiecare cu gusturile lui muzicale. Dar nici eu nu bag nimanui pe gat ce ascult eu. N-am fost niciodata fan Michael Jackson, dar pentru cateva secunde m-am imaginat in rolul pustiului din clipul "Black & White". Si se facea ca am niste boxe maaaaari, ca am zis "Eat this!" si ca din ele a inceput brusc sa rasune... sa zicem... Be quick or be dead (Maiden) sau Seek and destroy (Metallica) sau... ati inteles ideea... Si toti baietii si fetele cu manele si-au luat zborul ca un card de ciori (nicio aluzie!) in mijlocul caruia tragi cu prastia. N-am vazut incotro s-au dus, ca intre timp luasem viteza si parasisem zona. Sper ca n-au ajuns pe plaja mea.

Buna dimineata! La pranz. Ce frumos am visat...

Eu sunt Vama Veche

2008-05-06T11:35:00.006+03:00

In doua zile n-am reusit sa reasimilez Bucurestiul cu betoanele lui, cu noxele, cu oamenii care seamana tot mai mult cu niste robotei din pachete de tigari. Inca n-am invatat sa merg din nou pe asfalt, nu m-am reobisnuit sa nu vad cerul cand intorc capul la stanga si la dreapta, nu inteleg de ce cand ma uit in fata nu mai vad marea peste capetele oamenilor.

Si a fost Vama Veche. Locul ala in care anul trecut eram gata sa jur ca nu ma mai intorc pentru ca devenise mai pestrit decat un balci. Si totusi am fugit inapoi. Si desi de la an la an tinde sa se piarda tot mai mult din boemie, de data asta am promis ca o sa ma duc inapoi.

Pentru ca pana la urma totul este in mine. Si pana la urma secretul acolo este ca fiecare sa-si vada de treaba lui, sa nu se uite stanga-dreapta, sa nu spuna "ia uite-l si p-ala". Toti mergem in Vama pentru ca gasim o libertate pe care la oras nu ne-o permitem prea des, cel putin nu in forma pe care ne-o dorim. Si nu ma refer la libertate vestimentara, la liberul consum de alcool sau mai stiu eu ce aspect care intre betoane poate fi considerat teribilism sau proasta crestere.

A sta spanzurat 50 de saptamani pe an in niste haine care te strang, pentru ca alte doua sa te imbraci cu pielea pe dos in Vama nu se numeste eliberare (in sens total). A bea apa plata cu lamaie sau bere din pahare de vin in stiu eu ce locuri din oras pentru ca timp de cateva zile sa faci turnulete de pahare de plastic sau de sticle din care ai baut bere cu nisip nu se numeste ca esti "vamaiot". Nu atata timp cat dupa aia te intorci la ceea ce numesti acasa si imbraci din nou corsetul ala pe care il blestemi ca te lasa fara aer.

Nici eu nu sunt vreo "vamaioata" (cat de urat suna si arata), dar eu stiu ca ma comport aici la fel ca acolo. Cel putin asa imi place sa cred. Am descoperit tarziu Vama. M-am nascut prea tarziu. Atat de tarziu incat, vorbesc unii, s-ar putea s-o vad transformata in "prima statiune de lux de pe litoralul romanesc".

Si risc sa raman mereu cu intrebari fara raspuns cum ar fi "unde sunt drogatii din Vama Veche?", "unde sunt toate nenorocirile pe care unii le vad la teve si din cauza carora ma suna disperati sa vada daca mai traiesc?". Eu nu am vazut niciodata aspectele astea in Vama. Pentru ca nu m-au interesat, pentru ca nu am mers niciodata acolo special ca sa vad acest spectacol al ororilor. Nu-i neg existenta, pur si simplu nu ma intereseaza. E normal sa remarci schimbarile, e normal sa iti sara in ochi personajele atipice al caror loc ar fi mai degraba in Mamaia sau alta statiune "de lux". Dar nu trebuie sa lasi lucrurile astea sa schimbe ceva in tine.

Dupa aproape 4 zile de stat in Vama, mi-am spus ca voi merge acolo atata timp cat spiritul mi-o va permite. Pana cand voi ajunge sa ma plimb pe plaja ca intr-o gradina zoologica in care totul pute, imbracata cu pantaloni trei sferturi si bluzite mulate si sclipicioase, care sa-mi scoata in evidenta toate defectele, incaltata in pantofi cu toc si de piele intoarsa, pentru ca apoi sa zic "hai sa plecam de la tiganii astia" ("cugetarea" nu-mi apartine mie, ci unei individe pe care tocmai am descris-o).

Vama nu este locul in care mergem special sa ne punem in cap pentru ca apoi sa varsam ce am mancat in ultimele 2-3 zile pe unde apucam. Asta putem s-o facem in orice statiune. De fapt nici nu pot sa spun ce e locul asta. Stiu doar ca eu ma simt bine acolo si singurul lucru de care am nevoie este sa am langa mine oameni care stiu sa faca la fel.

Si acum gata cu filosofia. Ce am remarcat? La Rogojini se mananca mult mai prost si ceva mai scump. Din cascavalul pane a ramas doar coaja (si aia jumatate), carnea din ciorba de vacuta o poate manca doar eternul motan Mishu, singurul pentru care m-as mai duce acolo ca sa beau un Limo. Pe ruinele Bavariei din urma cu doi ani s-a ridicat Salsa. Soni inca nu a deschis. La Mitocanu servirea este in continuare execrabila si cei angajati pentru asta continua sa te priveasca de parca le-ai cere bani. Apa era mai calda acum decat vara trecuta (parerea degetelor mele care nu au mai inghetat).

Iar eu doar atat imi amintesc acum si abia astept sa ma duc inapoi si incep deja sa tin AMR-ul.

P.S. Titlul nu este o tulburare de personalitate. Inca mai stiu cum ma cheama. Dar cred ca atat timp cat eu ma voi considera Vama Veche si cat vor exista altii care sa gandeasca la fel, locul asta inca mai poate fi salvat. Doar asa. Nu cu fundatii care prin mediatizarea excesiva a "fenomenului" nu au facut decat sa atraga atentia asupra lui si sa-i provoace pe unii sa-l inabuse. Vama Veche suntem toti cei care vrem ca ea sa existe in continuare. Si chiar daca acolo se va instala luxul, ne putem pastra oaza facand ce am facut si pana acum. Si daca unora nu le convine, n-au decat sa-si impacheteze luxul pe care nu li l-a cerut nimeni, sa si-l indese pe unde pot si sa se duca unde e nevoie de ei.

Si-am plecat...

2008-04-30T18:00:00.003+03:00

Ma gasiti aici

si aici

cautati-ma bine... ma intorc cu impresii, cu marea-n suflet si cu scoica meeeeaaaa

"Blestemul" pumnului in plex

2008-04-22T02:28:00.002+03:00

Cand eram copila de clasa I, colegul meu de banca imi trantea aproape in fiecare dimineata cate un pumn in plex. Iar eu zgariam ca o pisica salbaticita. Asa ne "iubeam" noi.

Cand m-am facut putin mai mare plexul meu s-a mutat in gura (din fericire fara urmari pentru dantura). Si eu continuam sa scot ghearele care in vremuri de pace aratau ca si cum ar fi fost taiate cu grija si inofensive. In timp am invatat si eu sa lovesc, dar tocmai atunci, cand eram pregatita sa infrunt lumea, bataile au disparut.

In schimb pumnii in plex... senzatia aia cand ramai fara aer si simti ca tot stomacul ti se urca in gat impreuna cu plamanii si inima... Loviturile astea nu m-a invatat nimeni sa le incasez si nimeni nu mi-a spus ca vin sub diferite forme. Cel mai rau e atunci cand vin sub forma de cuvinte. Aruncate la intamplare, ca de o masina de mingi de tenis stricata, sau, mai rau, cu precizie, ca sagetile, fix in "inima" tintei. Iar eu am avut ghinionul sa intalnesc multi campioni la darts. Carora nu le tremura niciodata vocea atunci cand arunca vorbele.

Lovitura de pumn in timp nu mai doare, dar ecoul cuvintelor sapa mereu, tot mai adanc, racaie buba, face sangele sa tasneasca din nou si din nou. Iar cand incep sa ma obisnuiesc si sa iert, cand cuvintele auzite in gand de sute si sute de ori incep sa se goleasca de inteles, un nou "pumn" ma loveste in acelasi punct devenit tot mai sensibil in timp. De parca o singura lovitura n-are niciun haz... Si atunci mi-e greata. Si imi vine sa-mi scuip inima, plamanii, stomacul si sufletul. Si odata cu el sagetile otravite care l-au anesteziat si l-au facut sa uite ca mereu urmeaza acelasi lucru.

Trenule, masina mica

2008-04-17T18:32:00.007+03:00

Nu ma pot invata sa nu-mi mai pun intrebari existentiale. Si, ca sa uit de ale mele, ma apuc, de dragul diversitatii, sa citesc o carte. Nimeresc mereu cate una care ma afunda si mai tare in nisipurile miscatoare ale propriilor mele "de ce"-uri. Si citesc cu "sete" sperand intr-un final (mai mult sa mai putin "happy") care sa-mi ofere raspunsuri si solutii pentru care eu am obosit sa ma lupt cu mine. Nicidecum noi probleme existentiale...

Ultimul vinovat: Octavian Paler, cu a lui "Viata pe un peron". Ce am invatat? Ca fiecare avem peronul nostru, mereu acelasi. Indiferent de numele garilor prin care trecem, noi le "amenajam" dupa propriul gust, in functie de trairi, amintiri, sperante si planuri. Le facem cat mai familiare si suportabile pe perioada in care asteptam TRENUL. Nu acceleratul, rapidul, sageata, Super Expressul sau Orient Expressul... doar TRENUL. Acela care ne duce unde vrem noi, in care nu exista nasi si supracontrol, in care, daca vrem, se fumeaza. Care merge cat de repede vrem, care opreste oriunde ni se nazare. In care putem controla totul, mai putin riscul de a deraia. Pericolul vine insa si din nevoia de a face alegeri. La peron trag numeroase trenuri iar dintr-o graba inexplicabila ne urcam adesea in cele gresite. Si ne abatem din drum sau ne trezim azvarliti pe peroane care nu ne apartin. Pe care incercam apoi sa punem stapanire doar pentru ca apoi sa le parasim convinsi ca de data asta ne-am urcat in trenul potrivit. Il asteptam mereu, prin diferite gari, intrebandu-ne daca va veni si daca il vom recunoaste. El vine. Inevitabil. Este doar o chestiune de timp. Numai ca la capatul liniei este doar o imensa gara cu nenumarate peroane, fiecare avand la un capat o cruce cu un nume si o lumanare.

Cu riscul (asumat) de a scrie un post imens, dar cu speranta ca cineva va avea rabdare sa-l citeasca (eu zic ca merita, mai ales ca nu am scris eu!), am selectat fragmente. Lectura placuta!

Decalog:
"Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te învinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.
...
A unsprezecea porunca (din Dante): Priveste si treci!"

"Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata, iti dai seama ca sfarsitul se apropie totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi, nu reinvie ceea ce a murit din muzica intre timp. Amani doar sfarsitul. Te incapatanezi sa nu recunosti o evidenta. Ca orice cantec are un sfarsit. Oricat ar fi de frumoasa o melodie, vine o clipa cand ea e acoperita de tacere. Cand tacerea e mai puternica decat muzica (...) Un cantec imbatraneste in timpul cat il cantam. (...) Ceea ce conteaza e ca se apropie de sfarsit si de moarte. O moarte somptuoasa nu e mai putin moarte".

"Lumea e plina de masti de sticla. Te uiti si nu le vezi. Mangai fata unei femei si nu simti masca asta de sticla. Se imbratiseaza doi amanti si nu simt unul la celalalt masca de sticla. Se saruta si nu simt. Mama isi creste copilul si nu simte cum odata cu obrazul se largeste si masca de sticla".

"In acelasi timp, si la fel de obosit, stai la panda si te ascunzi; esti vanator si vanat; parca tu insuti ai pus candva capcane, le-ai mascat cu crengute si frunze, si ai uitat locurile, iar acum, la fiecare pas, poti cadea intr-una din ele, de aceea vrei sa ramai nemiscat, sa nu mai schitezi nici un gest, nici de atac, nici de aparare, cufundat in toropeala ca intr-o apa calduta si confuza..."

"Pustiul nu-l poate intelege decat cine l-a trait".

"Omul rade uneori ca sa-si dea curaj. Cand simte ca tacerea il strange de gat, rade cateodata prosteste. Asta il convinge ca nu e totul pierdut".

"Uneori a astepta poate fi, la urma urmei, un mod de a pleca si de a sosi. Cata vreme astepti, totdeauna mai exista un tren care va veni sau va pleca. Chiar daca nu stii cat trebuie sa astepti. Peroanele sunt cu totul pustii numai cand le pustiim noi insine. (...) Uneori, e drept, omul oboseste asteptand. Si (...) cand soseste in sfarsit ceea ce el a asteptat, soseste prea tarziu. E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obtinand-o prea tarziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuseste doar sa-l oboseasca si mai mult. Si renunta la ea cu o ultima mare tristete deoarece nu e simplu sa porti o batalie si, ajuns la capat, sa-ti dai seama ca asta a fost totul. Batalia. A existat candva un scop, dar de atata asteptare scopul a murit..."

"Viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte... un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren... esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra... altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar... altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren. (...) Asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. (...) Poate ca totul depinde de noi, de calatori. Noi trebuie sa completam destinatiile pe care vrem sa le dam vietii noastre. Si poate ca nu exista "nicaieri". Exista numai calatori care nu dau vietii lor nici o destinatie. Care renunta sau nu pot sau rad, zicand ca nu-i intereseaza decat calatoria in sine".

"Poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire. Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care uneori nu e nici un invingator, alteori nu e nici un invins. (...) Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp, poate, doar sa regrete ca n-a iubit si n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur, care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte".

"Lumea e plina de hieroglife. Ne uitam la o bucata de cer, la o pasare, ascultam un cuc cantand si nu ne trece prin cap ca toate acestea sunt, poate, hieroglife ale naturii pe care nu le intelegem. Tot ce ne inconjoara e format din hieroglife. Ele exista si asteapta un Champollion care sa le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef sa devina Champollion. Lor le e mult mai simplu sa spuna despre un nor ca e un nor si despre o cioara ca e o cioara. De ce sa se mai complice? La ce foloseste? Ca sa dezlegi hieroglife, trebuie sa renunti la o parte din viata. Si trebuie sa alegi. Iti traiesti viata sau o intelegi? Una din doua".

Definitii: colectia primavara-vara

2008-04-14T00:49:00.005+03:00

Mahmur - 1) Care este buimac de betie sau de somn; in stare de indispozitie provocata de betie sau de nesomn. 2) pop. Care se afla intr-o stare de indispozitie sufleteasca; lipsit de buna dispozitie; posomorat; suparat

Astenie - Stare de oboseala intensa si prelungita, insotita de slabiciune fizica, de scaderea capacitaţii de lucru intelectual

Deprimare - depresie, mahnire, descurajare, dezolare, intristare.

Nu vreau sa sperii pe nimeni... sunt doar stari de sezon pe care le traiesc partial si pe care probabil multi le incearca.

Eu una, cand ma napadesc, imi vine sa ma ascund. De ele, de mine, de restul. Poate o s-o fac pana la urma. Si totul doar din cauza unui film tampit in care cineva intreaba pe altcineva "si dupa tine cine alearga?". Un dialog tampit poate naste adevarate furtuni in mintile slabe... Iar a mea a tinut regim...

Anul mortii (2)

2008-04-08T13:35:00.006+03:00

Chiar incep sa cred ce scriam acum o luna: ca am intrat in anul mortii. M-am trezit ca m-am dus sa-mi fac analize, ca ma duc (culmea!) cu ele la medic ca sa-mi zica de ce sufar (nu la "mansarda", acolo n-am nevoie de diagnostic: creierasul meu e pur si simplu compromis), ca iau mai des medicamente cand ma doare cate ceva. M-am trezit gandindu-ma foarte serios la a-mi da/lua licenta dupa 2 ani de copilarit/delasare (asta poate pentru ca cineva m-a amenintat ca nu ma mai duce la mare la vara... mrrrr). M-am trezit ca-mi plac florile, pomii infloriti (acusica o sa miroasa peste tot a tei...), porumbeii, vrabiutele (mai lipseste sa incep sa studiez cu atentie paianjenii si gandacii... brrrrr) sau pestele din acvariul nepoata-mii. Dau atentie la detalii pe care pana nu demult le consideram "chestii ieftine" si inutile...

Oare imbatranesc urat sau pur si simplu incepe sa-mi pese?

It's JUST ME

2008-04-05T00:25:00.010+03:00

Uitasem ca exista piesa asta... altii cred ca nici n-au auzit-o vreodata... uitasem versuri, uitasem albumul... si am (re)descoperit unul dintre cele mai frumoase lanturi de metafore pe care le-am auzit vreodata intr-o piesa...

"I remember how it used to be / I was you and you were me / We were more than just the same / Now these shoes don't fit, my skin's too tight / When you want a kiss, I take a bite / Let your heart call up the cops, read me my rights" (Janie, dont't you take your love to town)... Tradus isi pierde intelesul... E ca si cum ai traduce Stratan in... germana.

METALLICA OFICIAL!!!!

2008-04-03T16:43:00.001+03:00

23 iulie, pe Cotroceni!!!

Mi se pare super simpatic faptul ca pe site-ul oficial anuntul este facut in limba romana. Pe mine una m-a "gadilat" gestul... Asteptam detalii... si speram ca si mult asteptatul meu concert Bon Jovi va parcurge acelasi traseu ca al celor Metallica (zvon, anunt, infirmare, confirmare oficiala)... Oricum e clar ca nu va fi pe 22 iulie... :( Dar am o rabdare de fier...

De azi intr-o luna deja m-am intors de la mare

2008-04-02T13:19:00.003+03:00

Masochism curat...

Dar totusi hai sa fiu optimista macar acum, ca am scapat nepacalita de ziua de ieri. Ca sa nu mai umplu iarasi randuri cu "dor de mare", zic doar atat: AMR 28 de zile si... o sa zac pe nisip si-o sa ma uit la cer si o sa descopar norisori in forma de pisici, elefanti, vulturi... si o sa strecor nisipul printre degete... si o sa ma simt BINE, o sa ma simt DEPARTE de tot ce imi seaca fiinta, APROAPE de cei mai dragi mie si de o sticla de BERE!