Forme de terorism

Statele Unite si alte mari puteri ale lumii au pornit in urma cu niste ani buni de zile un razboi contra terorismului. Pretextul: doborarea Turnurilor Gemene (WTC) din New York, unde au murit sute, poate mii de oameni (nu stau sa fac documentare), sub daramaturi sau de inima.
S-au dus in pesterile din Afghanistan, cautandu-i pe Osama si ai lui, au intors desertul cu fundul in sus, n-a ramas fir de nisip la locul lui. Si n-au gasit decat praf, dar au omorat la randul lor. Pe sistemul ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.
Au inceput apoi sa caute arme de distrugere in masa in Irak. L-au vanat pe Saddam, au ucis din nou mii de oameni (vinovati sau nu), soldatii americani sau de aiurea au batjocorit localnici bruneti si mustaciosi doar pentru ca semanau toti intre ei. Brutele deghizate salvatori au distrus o tara in care nu le-a cerut nimeni sa mearga. In care se traia rau, adevarat, dar se traia. Concluzia razboiului din Irak? Nu s-a tras nici azi. Iar armele de distrugere in masa nu au iesit de sub petrol.
Nu sunt, nicidecum, o aparatoare a terorismului. Doar ca din mintea mea nu poate sa iasa nicicum ideea ca adevaratul terorism este acela prin care oamenilor li s-a bagat frica in san aratandu-se cu degetul spre acest fenomen pe sistemul "daca nu sunteti cuminti, vine bau bau".

Cam lunga introducere pentru unde vreau eu sa ajung.

Ce ziceti de forme de terorism gen "aoleo, vine peste noi criza economica!"? Din care rezulta "aoleo, se fac disponibilizari!", "aoleo, nu se mai platesc salariile!", "aoleo, vine rata la banca (n.n. - inca una si ma duc!), "aoleo, nu pot sa-l musc de gat pe nenorocitul de patron care nu mi-a platit salariul de patru luni" pentru ca "aoleo, imi desface contractul (n.n. - daca exista) si raman fara job pe recesiunea asta"; asa ca "aoleo, mai bine iau un extraveral si tac, ca aici macar merge datoria si am de luat".
Aoleo, da' prosti mai suntem!

Pe jeguri de-astea de... patrupede, care isi bat joc de oameni care nu vor decat sa munceasca si sa-si ia banutul la final de luna, n-ar veni nicio trupa speciala sa-i starpeasca de pe fata pamantului ca pe niste... niste... niste... zice-ti-le cum vreti.
Iar intre timp, statul roman sta cu mainile in sold si se vaita ca o mireasa in noaptea nuntii. De parca nu stie toata lumea ce curva a fost inainte de a imbraca rochia alba in fata popii si ca i-a tinut in brate pe acei "niste... niste... niste...", de le-a facut curu' mare si i-a invatat sa creada ca isi pot bate joc de oricine fara sa pateasca absolut nimic.

P.S. Nu stiu cum am ajuns de la Afghanistan si Irak la (ne)plata salariilor. Poate pentru ca despre astea scriam in vremuri de restriste rasarite din nou prin buzunare.