Am citit acum ceva timp Soţia călătorului în timp, de Audrey Niffenegger. Şi am şi scris despre asta aici.
De atunci tot aştept să apară filmul. Iar zilele astea, în aceeaşi "cărticică" B-24-Fun în care am aflat despre roman, am găsit şi un poster de promovare a ecranizării. Deja este în cinematografe şi abia aştept să îl văd. Cu toate că, sincer, îmi cam displace actorul principal, Eric Bana, care îl interpretează pe Henry.
"Clare (Rachel McAdams) a fost îndrăgostită de Henry dintotdeauna. Deşi nu ştie când vor fi nevoiţi să se despartă, ea este ferm convinsă că sunt sortiţi să fie împreună. Datorită unei anomalii genetice rare de care suferă, Henry (Eric Bana) are capacitatea de a călători înainte şi înapoi în timp, fără însă a avea control asupra acestui fenomen. În ciuda faptului că această particularitate a lui Henry îl face să apară şi să dispară într-un mod imprevizibil, Clare încearcă din răsputeri să-şi construiască viaţa alături de el".
Pe IMDB are o cotă bună, comentariile celor care l-au văzut sunt încurajatoare, deci... o să revin cu impresii. Până atunci... trailerul:
De văzut: Soţia călătorului în timp - Filmul
Bon Jovi revine cu un album de criză: THE CIRCLE
La mai bine de doi ani de la lansarea albumului Lost Highway, trupa Bon Jovi revine cu The Circle.
Despre hărţuirea bancară...
Aţi căzut în păcatul de a contracta un credit bancar pe care acum vă e din ce în ce mai greu să-l achitaţi? Sunteţi hărţuiţi de don'şoare care vă tulbură somnul matinal cu telefoane şi vă strică ziua reamintindu-vă că şi luna asta aţi întârziat 3 zile cu achitarea ratei? Aflaţi că vă caută banca prin vecini pe care îi cunoaşteţi sau nu? Sau chiar că v-aţi schimbat numărul de mobil pe care v-a găsit cu o zi înainte o altă don'şoară, de la aceeaşi bancă, şi pe care tocmai v-a sunat, să zicem, mama?
Cineva deştept a întocmit o scrisoare care se poate dovedi foarte utilă pentru mulţi dintre românii fraieri care au apelat la ajutorul băncilor şi care în vremuri de criză se roagă în culcare şi-n sculare să nu se trezească fără serviciu şi cu cursul euro explodat (zice-se) pe la 5 lei.
Stimate domn,
Am onoarea să vă confirm primirea scrisorii dumneavoastră prin care îmi cereţi, pentru a treia oară, returnarea banilor pe care vi-i datorez.
Aş vrea să ştiţi că eu nu contest această datorie şi am intenţia s-o plătesc cât mai curând posibil.
Pe de altă parte, aş dori să vă informez că eu am numeroşi alţi creditori, la fel de onorabili ca dvs., cărora vreau să le înapoiez, de asemenea, sumele datorate.
Deoarece suma alocată de mine lunar rambursărilor este limitată, în fiecare lună desemnez prin tragere la sorţi unul dintre dvs. căruia îi înapoiez banii.
Îndrăznesc să sper, domnule, că numele dvs. va ieşi cât mai curând.
Vă rog să acceptaţi, domnule, salutările mele împreună cu întreaga mea consideraţie.
Datorită faptului că ultima dvs. scrisoare a fost redactată într-un LIMBAJ AGRESIV ŞI VIOLENT, vă anunţ cu regret că NU VEŢI PARTICIPA LA URMĂTOAREA TRAGERE LA SORŢI.
Am omis să precizez că utilitatea acestei scrisori constă în simplul fapt că vă va face să zâmbiţi. Dar oare dacă s-ar trezi băncile cu câteva sute de astfel de scrisori, ar da faliment pe fond nervos?
Terci
Merg in maini si inima mi-a coborat in gat. Ficatul mi se zbate in stanga si creierul mi-a urcat in talpi, iar stomacul imi cere sa-l umplu cu nimic. M-am zdruncinat si m-am amestecat; imi vine sa fug de mine, sa ma duc mai incolo si, dupa ce ma reasez, sa ma torn inapoi cu polonicul.
Si era asa liniste...
A fost o data...
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunsa", "Castelul", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsa", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Sotron", "Frunza", "Hoţii şi vardistii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii Soimi ai Patriei si ultimii Pionieri. La gradinita am invatat poezii in romana, nu in engleza... Si am cantat Multi Ani traiasca, nu Happy Birthday la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Berly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte, ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum... sau pustilea alea absolut superbe cu apa... Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Abia asteptam, la chefuri, sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete si baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"...
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor. Care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Vacanţă VVV
Fuse, fuse şi se duse... Abia acum mi-am revenit după ultima "bucată" de vacanţă pe 2009. Episodul 1: Vama Veche. Episodul 2: Voina, zonă de munte în care am mers cu ai mei, copil fiind, cu cortul. Din fericire, compania a fost selectă şi am avut numai oameni foarte dragi cu care să împart mirosul de natură.
Despre Vama Veche nu mai zic nimic, ca să nu mai fiu acuzată că-s obsedată :D Pun doar câteva poze:
Restul pozelor din Vama sunt absolut indecente...
Dupa 3 zile de mare, ultima pe anul ăsta, a urmat un drum lung, de peste 8 ore, către Voina (jud. Argeş, Munţii Iezer). Pe care l-am întrerupt pentru un pepene spart de bordură :) (bordura n-a intrat în cadru)
Într-un final am ajuns la destinaţie şi am instalat tabăra, însă nu înainte de a ne informa la cabană despre urşi. Evident că ni s-a propus cazare, că "aseară a venit ursul". Dar "filmul" ăsta îl văzuse doar cabanierul care mai avea camere libere. Oamenii care stăteau acolo de o săptămână n-au avut onoarea. Probabil şi ursul ăla... nu se arată aşa, oricui.
Evident, a urmat binemeritata porţie de Absolut + caisata + ce-am mai nimerit (prietenii ştiu de ce) la un foc mai mult sau mai puţin de tabără (suntem ecologişti, dom'le).
Iar a doua zi ne-am aşternut la drum.
Ajunşi la Cuca, am făcut cale întoarsă, pen' că începea ploaia şi aveam un accidentat cu noi. Din fericire n-a fost grav, doar o gleznă scrântită, care i-a permis lui Tavi să se ocupe apoi de grătarul pentru care am cărat lemne de unde am apucat, că n-avea farmec dacă le luam de pe lângă cort.
Cam asta a fost, în câteva imagini, escapada de final de august. Şase zile din care trei fără telefon, fără bruiaje şi fără ipocrizia şi grijile care ne poluează viaţa la oraş. Câţiva au fost, totuşi, lipsă la apel şi vor plăti pentru asta... la următoarea escapadă la munte, mă vor căra în cârcă :D.
Şi acum... LA MUNCĂ, BĂ! Nu la întins mâna!
Leapsa 4x4
Mi-am luat leapşa. Niciodată nu am fost suficient de rapidă pentru jocul ăsta, indiferent că era pe coco, pe ouate sau pe ce se mai juca.
Acum e pe poze şi se joacă după regula: te duci în folder-ul cu fotografii, intri în folder-ul 4 şi alegi poza 4, după care o pui pe blog. Mie mi se trage de la domnul Adi Mihăilă, băiatul cu pană la cap de la ZU, din cauza căruia nu doarme nimeni şi pe care nu-l laud prea mult ca să nu-l deochi nici cu vorba, nici cu fapta, nici cu gândul.
Deocheaţi-l voi, dacă doriţi, pentru că şi înainte de centralizarea pozelor, şi după, tot el s-a nimerit la poziţia 4x4. Deci, doamnelor, domnişoarelor, domnilor...
1 Mai 2009 - VAMA VECHE. ADI MIHĂILĂ. Orice comentariu suplimentar ar fi de prisos. Precizez doar că în primele trei poze eram eu. După aia gata ;))
Şi pen' că aşa e frumos, dau şi eu leapşa mai departe la Cătălin Stelian, Cronicaru', Marian Boba şi Dodo.
