Potop de vorbe grele

Intr-o seara de gugalit iete ce-am gasit eu pe neeet. Ceea ce urmeaza m-a facut sa ma gandesc serios la faptul ca nici nu merita osteneala sa scornesti injuraturi si blesteme noi. Dincolo de uimirea ca asa ceva se poate pune in versuri si de hohotele de ras provocate de imaginarea involuntara a unora dintre "urari", am reusit sa dedic catorva persoane "dragi" mie urmatoarele:

" (...) Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,
Te blestem să te-mpuţi pe picioare.
Să-ţi crească maduva, bogată şi largă,
Umflată-n sofale, mutată pe targă.
Să nu se cunoască de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingaş ca urciorul.
Oriunde cu zgârciuri ghiceşti mădulare,
Să simţi că te arde puţin fiecare.
Un ochi să se strângă şi să te sugrume
Clipind de-a măruntul, întors către lume,
Cel'lalt să-ţi rămâie holbat şi deschis
Şi rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
Când ura te-neacă şi-ţi scânteie-n oase
Să vrei peste mie, să poţi pân'la şase.
Necazul tău mare să dea voce mică,
Să urli, să n-auzi, să vezi că ţi-e frică.
Iar ţie, jilavă gingaş gânditare,
Să-ţi fie şezutul cuprins de zăvoare.
Ficatul un cui să-ţi frământe,
Urechea să ţipe şi nasul să-ţi cânte.
Să-ţi crape măsele-n gură
Şi dinţii cu detunătură.
Să-ţi pută sărutul, oftatul să-ţi pută,
Mormântul cu mocirlă stătută.
O unghie pe săptămână
Să-ţi coacă la câte o mână,
Şi-n zilele de sărbătoare
Un deget şi de la picioare.
De pofte să-ţi sece obrazul,
De bube să nu-ţi mişti grumazul,
Să-ţi iasă cocoaşă
Şi gâlci şi cucuie-n cămaşă.
Buricul bubat din născare
Să-ţi sângere sub cingătoare.
De glezne târâş să-ţi atârne
Ghiulele de capete carne,
Rânjite, scrâşnite şi nerăzbunate:
Măceluri, osândă, pacate ... "

(Tudor Arghezi, Blestem - fragment)

Aviz amatorilor :D