Concert: Gary Moore rullllllzzzzzz!!!!

Gary Moore e un Zeu! Era cât pe ce să-i ratez concertul de la Ciuc Summer Fest (Zone Arena), dar am reuşit să ajung pe ultima sută de metri (mulţumesc, Geooo!!!). Aşa cum m-am aşteptat, a rupt chitara în două. Poate se putea şi mai bine (adică s-o rupă în trei, patru :D), dar eu am savurat fiecare notă, fiecare riff şi mărturisesc că am stat "zbârlită" pe toată durata cântării, adică vreo oră jumate (în concluzie, mă doare pielea).

Despre ce poate omul nu-s prea multe de spus, pentru că simt că i-aş "faulta" munca. Zic doar atât: JOS PĂLĂRIA!

Sunt însă cât se poate de dezamăgită de public! Sau mai bine zis de lipsa lui! Mi se pare dezolant să fii Gary Moore şi să cânţi la un festival în faţa a (poate) patru mii de oameni. Şi aici nu e de acuzat lumea (chiar dacă publicul român e obişnuit cu chestiile cât mai "moca" posibile), cât organizatorii, care au stabilit preţuri cam prea piperate pentru ce au oferit. În plus, Zone Arena mi se pare un loc absolut jenant pentru un concert care se vrea a fi decent. Sau poate că nu a fost amenajat cum trebuie. Recunosc că nu am fost în ziua cu Faithless şi nici în cea cu Pink Martini, pentru că nu sunt genul meu, dar în momentul în care am pus piciorul în curtea aia care seamănă cu a unei fabrici m-a luat plânsul când am văzut cât de puţină lume era.

Măcar publicul din faţa scenei nu l-a lăsat pe Gary să regrete prezenţa în Românica. Restul, slăbuţ. La tribună cel puţin era indicat să nu ridici mâinile şi să nu te bucuri prea tare, ca să nu-i deranjezi pe cei care jucau Sudoku pe telefonul mobil. Oricum, am văzut şi oameni pe la vreo 50 de ani care au trăit la intensitate maximă concertul şi m-am bucurat că nu chiar toţi erau persiflanţi sau ignoranţi ca un nene care voia One more try (parcă pe asta o cânta Timmy T?).

A, şi încă ceva. Dacă la concertul unui chitarist de excepţie ca Gary Moore nu s-a angajat un regizor care să ştie că pe solo-urile de chitară trebuie dat pe ecranele alea mari omul ăla care îşi rupe degetele făcând ce vrea el din coarde, mai bine ne lăsăm de organizat astfel de evenimente! M-a enervat groaznic faptul că, stând undeva de unde nu puteam vedea prea bine scena, trebuia ca în timpul solo-urilor să-l văd pe nenea de la clape. Sau pe basist. Jenant!

S-au cântat: Over the hills and far away, Thunder rising, Military man, Days of heroes,Where are you now, Empty rooms, Wild One, Blood of emeralds, Out in the fields, Still got the blues for you, Walking by myself. Bis: Parisienne walkways