Celor mai dragi

Am mai auzit o singura data melodia asta, la nunta fratelui meu, unde se afla si o foarte draga prietena venita de departe. Mi-a ramas intiparita in suflet, dar nu am reusit s-o gasesc decat acum, dupa aproape 6 ani. Si o impartasesc cu voi.



PRIETENIA. . .
Asculta mai multe audio Muzica »

Ceva rar si frumooooos...

... despre capcane.



Bon Jovi - Love for sale (live, 2004). Piesa e de prin... 1900 toamna.. mai exact 1988 (da, bine, am cautat, nu stiu pe dinafara), albumul New Jersey.

Morala care-mi convine mie: cine sapa groapa altuia s-ar putea sa treaca intr-o zi prin zona si sa fi uitat de ea.

Cat de prost sa fii?!?

Imaginile nu sunt de prea mare calitate, dar comentariul face toti banii.... (pentru imagine mai buna, cu comentariu in greaca, mergeti aici)

Daniel Iancu - Olguta gelofila / Tineretul din ziua de azi

Daniel Iancu - Olguta Gelofila
Asculta mai multe audio Muzica »

ntzntzntz

La tigre e la neve (2005) - poezie in imagini despre sacrificiu si iubire in decor de razboi

... despre inspiraţie, vocaţie, chemare...



-Cum ai devenit un poet? Cum ai început?
-Eram micuţ, mai mic decât sunteţi voi acum, aveam opt sau nouă ani. Am fost cu bunica, mama mea... am iubit-o aşa de mult... am fost la unchiul Giustino şi acolo era o pădure. Ştiţi ce s-a întâmplat?
- Ce?
- O pasăre micuţă a zburat aproape de mine, cântând... şi zburând încet... S-a pus chiar aici, pe umărul meu. M-a ales tocmai pe mine... dintre toţii oamenii. Mi-a fost atât de frică să nu zboare, încât m-am prefăcut că sunt un copac. Nu mi-am mişcat nici un muşchi. Am început să-mi simt inima bătând, cu o forţă extraordinară la un moment dat.
- Şi după?
- A zburat. Am fugit să-i spun mamei. "Mamă, mamă... o pasăre micuţă... zbura şi cânta... s-a pus pe umărul meu... şi a stat acolo cam o oră. Şi ea a zis, "am crezut că s-a întâmplat ceva îngrozito" şi a continuat să discute cu unchiul.
- Asta a însemnat pentru bunica? Nu i-au plăcut păsările?
- Nu, bunica nu a fost însemnată, şi i-au plăcut păsările. Dar nu a fost ea de vină... Am fost eu. A fost greşeala mea, pentru că nu am spus povestea cum se cuvine, pentru că nu am făcut-o să simtă ce am simţit eu. Am fost aşa de supărat, că mi-am zis în sinea mea: "trebuie să existe persoane a căror meserie este să găsească cuvinte potrivite, să le pună în ordine aşa încâtca atunci când lui îi bat inima să facă şi inimile altora să bată. În ziua aceea am decis să devin poet.
-Inima mea a bătut.
- A mea la fel, dar a bunicii nu.
- Ei bine, dacă vorbele nu sunt potrivite, nimic nu este bine...

***
... poezie, frumos, nebunie, viata...



... Nu începeţi prin a scrie poezii de dragoste, sunt cele mai grele. Aşteptaţi cel puţin până la 80 de ani. Scrieţi despre altceva. Despre mare, vânt, radiator, despre un tramvai întârziat. Nu este ceva mai mai poetic decât altceva. Poezia nu este afară, este înăuntru. "Nu mă întreba ce e poezia acu' / Uită-te în oglindă, poezia eşti tu". Aranajaţi bine poeziile, căutaţi bine cuvintele trebuie să le alegeţi. Pentru unele lucruri ai nevoie de 8 luni să găseşti un cuvânt. Frumosul a început când oameni au început să aleagă, de la Adam şi Eva. Ştiţi cât timp i-a luat Evei să aleagă frunza potrivită? Asta nu, asta nu, asta nu... a lăsat fără frunze toţi pomii din Paradisul terestru...
Îndrăgostiţi-vă, dacă nu vă îndrăgostiţi, totul este mort! Îndrăgostiţi-vă şi totul va prinde viaţă, totul se va mişca. Risipiţi-vă bucuria, irosiţi-vă veselia. Fiţi trişti şi tăcuţi cu exuberanţă, arunca-ţi-vă fericirea în faţa oamenilor. Cum se face asta? Staţi să mă uit în notiţe, că am uitat.
Asta e ceea ce ar trebui să faceţi. Nu am reuşit să le citesc.
Ca să transmiţi fericire, trebuie să fii fericit. Ca să transmiţi durerea, trebuie să fii... fericit. Ca să fiţi fericiţi, trebuie să suferiţi. Nu vă fie teamă să suferiţi, toată lumea suferă! Dacă nu aveţi mijloacele, nu vă faceţi griji. Pentru a face poezie e nevoie de un singur lucru: totul.
Nu încercaţi să fiţi moderni, este cel mai demodat lucru posibil.
Dacă versul nu vă vine în această poziţie, nici în asta, trântiţi-vă la pământ şi priviţi până vedeţi cerul. Ce frumuseţe... de ce nu am făcut asta înainte? La ce vă uitaţi? Poeţii nu privesc, ei văd.
Faceţi cuvintele să vă asculte. Dacă cuvântul "perete" nu vă convine, nu-l mai folosiţi timp de opt ani. Aşa o să se înveţe minte. "Ce este asta? - Habar n-am!"
Asta este o frumuseţea, ca acele două versuri, care aş vrea să rămână scrise pentru totdeauna.

***
... iubire, altruism, singuratate, disperare...



- Al-Giumeili, dragă... găseşte-mi aceasta glicerină. Ştiu că poţi,. Dacă nu o găseşti, ea o să moară... mpare. Dacă ea moare, pentru mine tot acest decor al lumii... pot să îl închidă, să-l demonteze şi să-l ia... pot să deşurubeze stelele, să împăturească cerul şi să-l pună în camion. Pot să stingă această lumină superbă a soarelui... care îmi place aşa de mult. Şi ştii de ce îmi place atât de mult? Pentru că îmi place ea scăldată de lumina soarelui. ...pot să ia totul: aceste carpete, şiruri, palatele... nisipul, vântul, broaştele, pepenii copţi, grindina, şaptele din seară, mai, iunie, iulie... busuiocul, albinele, marea, cugetările... cugetările, Al-Giumeili! Dă-mi aceasta glicerină!

Bon Jovi: Just Older

... sau imnul unei vieti. din care iei tot ce e mai bun, in care te simti bine in pielea ta si cu amintirile tale, in care lucrurile negative te fac doar sa apreciezi mai mult ce ai.

Nice and cosy! Miuzicali spiching...

The Pogues: Love You Till The End. Din P.S. I Love You. Super piesa, super film,



Nu incercati un clip cu formatia cand sunteti singuri acasa. Si ma astept sa ma credeti pe cuvant.

Later edit: ca sa evitati supliciul de a vedea asta

Vremuri cacacioase

La 2 ani jumate de cand nu am reusit sa termin facultatea, am pus mana pe o carte din care, pe vremuri, trebuia sa imi extrag material de referate. Si am gasit ceva foarte interesant.

Zice Mihai Coman in Introducere in sistemul mass-media ca, undeva prin 1973, SUA s-au confruntat cu o criza fara precedent de... HARTIE IGIENICA. Si asta pentru ca Johnny Carson, prezentatorului emisiunii "Tonight show...", de la NBC, a folosit o stire potrivit careia un congresman criticase Guvernul pentru faptul ca rezerva nationala de hartie "rusinoasa" era prea mica. Cum a folosit-o? Pai pentru a dezvolta o serie de gaguri pe aceasta tema.

Rezultatul? A doua zi, multi dintre cei care luasera de bune glumele lui Carson au dat buzna in magazine pentru a se aproviziona. Si si-au facut stoc, nene. Si i-au intaratat si pe altii, care, vazand cum rafturile se goleau sau pur si simplu din spirit de turma, au dat si ei iama in rezerva nationala. Care, evident, a fost lovita in plin de "devoratorii" de hartie igienica, astfel ca... ghiciti ce s-a intamplat!

Evident, pe piata americana s-a ajuns la o criza de hartie igienica. Lumea cauta disperata "pretiosul" produs, cererea crescuse considerabil, oferta devenise foarte redusa pentru ca unii fusesera mai rapizi, astfel ca s-a ajuns la o panica generala, ce nu a mai putut fi spulberata nici de explicatiile oferite de autoritati, nici de Johnny Carson insusi, care a precizat intr-un alt show al sau ca totul a fost doar o gluma.

Fereasca Dumnezeu de vremuri cacacioase, ca pe recesiunea asta...

Criză si crize

Pana acum m-am tot ferit sa scriu despre criza asta economica, sintagma ce sta pe limba de toate zilele a romanului din zori pana-n seara, daca nu si in vise. M-am ferit pentru ca, desi am absolvit un liceu economic, au trecut multi ani de atunci si notiunile care m-ar fi putut ajuta sa inteleg fenomenul mi s-au cam sters din mintea intoxicata cu gigi, dinu, borcica, copos, jenel, fanel si alte "vegete" de prin fotbalul autohton si de aiurea. M-am ferit si (sau TOCMAI) pentru ca "tanti criza" s-a asezat la masa mea de aproape un an, deci cu mult inainte de a fi anuntata oficial, si refuza, a naibii, sa plece odata pe Marte sau pe Luna sau unde-o vedea cu ochii.

Dar in momentul crucial in care mi-a trecut prin minte ca as putea face o oarece economie lasandu-ma de fumat... m-a apucat pe mine CRIZA... existentiala sau nu, conteaza mai putin.

Cel mai tare ma "roade" ca recesiunea asta (indusa, dupa parerea mea, de niste unii carora asa le-a convenit) este un alibi perfect pentru toti gainarii de afaceristi care erau oricum inglodati in datorii catre stat, catre terti... Iar acum, daca vine cineva si le cere ceva arunca toti in fata vaicareli despre recesiunea economica.

De parca ar fi ramas saracii fara bani de paine sau, doamne fereste, fara bani de rate la Maybachuri, Mertzane si ce "animale" pe 4 roti or mai tine prin garaje. Mai, mai ca ti s-ar rupe sufletul de ei, daca nu ti s-ar rupe tie buzunarele cand te scotocesti in ele.

Si ce solutii gasesc ei pentru iesirea din criza sau pentru diminuarea efectelor ei? Micsoreaza salariile, asta in cazul "fericit" in care au bunul simt sa le mai plateasca. Solutie perfecta, de altfel. PENTRU EI. Pentru ca omului care scoate mai putini bani de pe card sau care isi vede banii odata la cateva luni nu-i diminueaza nimeni ratele la banca, facturile, chiriile si toate alea. Ba din contra. Patronii taie din salarii cat de multe procente pot, iar bancile cresc dobanzile. Sau ma rog... cursul valutar... care tot un fel de camatarie se numeste in situatia data, in conditiile in care euro a ajuns deja la aproape 4,3 lei bucata. Asta la BNR, ca la casele de schimb nici nu vreau sa ma gandesc cam cat ar fi "scorul".

In fine... ce-i intereseaza pe ei, aia "mari"? Important e sa nu fie ei in criza prea adanc. Ca aia "mici"... se descurca ei cumva. Ies la vanatoare, impusca o lacusta, ceva, se descurca ei de o juma de masa pe zi pe care sa o imparta cu copilasii... In plus, si asa tindem sa fim un popor de supraponderali... Nu strica o cura de slabire mai drastica... poate ne facem arieni.

Si cel mai tare ma enerveaza ipoteza scornita de mine mai pe genunchi, asa, stand de vorba cu paranoia care ma caracterizeaza din cand in cand, cum ca ar fi cativa mari mahari de prin lume carora le-a convenit de minune sa arunce pastila cu criza economica, iar acum stau cu curu' pe saci de bani (a se vedea sensul figurat) si se distreaza nevoie mare cand vad ce haos au starnit.

Asa ca ma intreb... cum dreaq sa nu iubesti viata si lumea in care, cu mandrie proletara, ne ducem crucea care cum putem si, evident, cu grija de a nu intarzia cumva cu plata ratelor si a celorlalte datorii catre onor institutiile mai de stat sau mai particulare, dupa gust...

PS: Mi-ar placea sa vad ca nu-si mai plateste lumea ratele la bancile astea nesimtite care se incapataneaza sa urce cursul valutar in varful plopului si de acolo cat mai sus. Ca, deh, e recesiune si la noi, nu doar la ei. Incep eu, ca si asa nu am luat salariul de 3 luni si nici nu prea aud banii tropaind pe strada in goana lor catre portofelul meu degraba varsator de bani la creditori.