Criză si crize

Pana acum m-am tot ferit sa scriu despre criza asta economica, sintagma ce sta pe limba de toate zilele a romanului din zori pana-n seara, daca nu si in vise. M-am ferit pentru ca, desi am absolvit un liceu economic, au trecut multi ani de atunci si notiunile care m-ar fi putut ajuta sa inteleg fenomenul mi s-au cam sters din mintea intoxicata cu gigi, dinu, borcica, copos, jenel, fanel si alte "vegete" de prin fotbalul autohton si de aiurea. M-am ferit si (sau TOCMAI) pentru ca "tanti criza" s-a asezat la masa mea de aproape un an, deci cu mult inainte de a fi anuntata oficial, si refuza, a naibii, sa plece odata pe Marte sau pe Luna sau unde-o vedea cu ochii.

Dar in momentul crucial in care mi-a trecut prin minte ca as putea face o oarece economie lasandu-ma de fumat... m-a apucat pe mine CRIZA... existentiala sau nu, conteaza mai putin.

Cel mai tare ma "roade" ca recesiunea asta (indusa, dupa parerea mea, de niste unii carora asa le-a convenit) este un alibi perfect pentru toti gainarii de afaceristi care erau oricum inglodati in datorii catre stat, catre terti... Iar acum, daca vine cineva si le cere ceva arunca toti in fata vaicareli despre recesiunea economica.

De parca ar fi ramas saracii fara bani de paine sau, doamne fereste, fara bani de rate la Maybachuri, Mertzane si ce "animale" pe 4 roti or mai tine prin garaje. Mai, mai ca ti s-ar rupe sufletul de ei, daca nu ti s-ar rupe tie buzunarele cand te scotocesti in ele.

Si ce solutii gasesc ei pentru iesirea din criza sau pentru diminuarea efectelor ei? Micsoreaza salariile, asta in cazul "fericit" in care au bunul simt sa le mai plateasca. Solutie perfecta, de altfel. PENTRU EI. Pentru ca omului care scoate mai putini bani de pe card sau care isi vede banii odata la cateva luni nu-i diminueaza nimeni ratele la banca, facturile, chiriile si toate alea. Ba din contra. Patronii taie din salarii cat de multe procente pot, iar bancile cresc dobanzile. Sau ma rog... cursul valutar... care tot un fel de camatarie se numeste in situatia data, in conditiile in care euro a ajuns deja la aproape 4,3 lei bucata. Asta la BNR, ca la casele de schimb nici nu vreau sa ma gandesc cam cat ar fi "scorul".

In fine... ce-i intereseaza pe ei, aia "mari"? Important e sa nu fie ei in criza prea adanc. Ca aia "mici"... se descurca ei cumva. Ies la vanatoare, impusca o lacusta, ceva, se descurca ei de o juma de masa pe zi pe care sa o imparta cu copilasii... In plus, si asa tindem sa fim un popor de supraponderali... Nu strica o cura de slabire mai drastica... poate ne facem arieni.

Si cel mai tare ma enerveaza ipoteza scornita de mine mai pe genunchi, asa, stand de vorba cu paranoia care ma caracterizeaza din cand in cand, cum ca ar fi cativa mari mahari de prin lume carora le-a convenit de minune sa arunce pastila cu criza economica, iar acum stau cu curu' pe saci de bani (a se vedea sensul figurat) si se distreaza nevoie mare cand vad ce haos au starnit.

Asa ca ma intreb... cum dreaq sa nu iubesti viata si lumea in care, cu mandrie proletara, ne ducem crucea care cum putem si, evident, cu grija de a nu intarzia cumva cu plata ratelor si a celorlalte datorii catre onor institutiile mai de stat sau mai particulare, dupa gust...

PS: Mi-ar placea sa vad ca nu-si mai plateste lumea ratele la bancile astea nesimtite care se incapataneaza sa urce cursul valutar in varful plopului si de acolo cat mai sus. Ca, deh, e recesiune si la noi, nu doar la ei. Incep eu, ca si asa nu am luat salariul de 3 luni si nici nu prea aud banii tropaind pe strada in goana lor catre portofelul meu degraba varsator de bani la creditori.