Terci

Merg in maini si inima mi-a coborat in gat. Ficatul mi se zbate in stanga si creierul mi-a urcat in talpi, iar stomacul imi cere sa-l umplu cu nimic. M-am zdruncinat si m-am amestecat; imi vine sa fug de mine, sa ma duc mai incolo si, dupa ce ma reasez, sa ma torn inapoi cu polonicul.

Si era asa liniste...

Silence, please!

Spuneam acum ceva timp ca, atunci cand n-ai nimic de spus, mai bine taci decat sa vorbesti aiurea, doar ca sa n-adormi. Eu am tacut mai bine de o luna. Si voi tacea in continuare. Singura explicatie pe care o dau este aceea ca vorbele s-au golit de sens in ultima vreme. Poate sunt eu de vina sau, poate, criza economica mondiala, ca tot e o moda sa vorbesti despre asta.
Poate voi reveni... cand voi regasi sensul scrierii.