Silence, please!

Spuneam acum ceva timp ca, atunci cand n-ai nimic de spus, mai bine taci decat sa vorbesti aiurea, doar ca sa n-adormi. Eu am tacut mai bine de o luna. Si voi tacea in continuare. Singura explicatie pe care o dau este aceea ca vorbele s-au golit de sens in ultima vreme. Poate sunt eu de vina sau, poate, criza economica mondiala, ca tot e o moda sa vorbesti despre asta.
Poate voi reveni... cand voi regasi sensul scrierii.

Ceva fara titlu

Ce faci cand nu ai nimic de spus? Cea mai inteligenta miscare ar fi sa taci. Dar de ce sa o faci? Cand poti sa spui nimicuri. Sa vorbesti taceri. Si sa pui lumea pe ganduri de parca ai fi spus ceva inteligent. Si sa smulgi aplauzele celor care nu inteleg nimic, dar care vor la randul lor sa para destepti. Minti sclipitoare care pricep subtilitatile de dincolo de neinteles.

Asa-i ca nu spun nimic? Mai bine tac. Mie chiar imi place tacerea. E lectia pe care o stiu cel mai bine in viata, chiar daca e si singura care nu-mi place. Poate de aia am si invatat-o atat de bine incat nu mai pot sa spun tot ce as vrea. Cum ar fi... Shhhhhhhhh...