Cand au inflorit pomii? Si eu unde eram cand vantul i-a scuturat? Unde umblu in timp ce viata fuge pe langa mine mancand pamantul? De ce vreau sa opresc timpul in loc si in acelasi timp sa il fac sa treaca pocnind din degete si sa ma trezesc pe plaja, sa inspir marea si sa gust vantul? De ce ma vait ca m-am saturat de munca, dar nu am curaj sa imi iau un concediu prelungit, sa las totul in urma pentru o vreme si sa ma bucur de toate lucrurile pe care am ajuns sa cred ca am uitat sa le fac? Si sa cant piesa aia cu "ca la 20 de ani, fara griji si fara bani", care nu-mi prea place, dar imi da chef de copilarit... La 20 de ani... Nu aveam bani, singura grija era sa-i scot cu forta de la mama, ca de la munca nu ne dadeau salariile decat 1/4 odata la trei luni... Era greu, dar era frumos, ne era foame, dar stiam sa radem de viata... Acum as vrea sa mai am nonsalanta de atunci, as vrea sa stiu ca mai am puterea sa lupt si rabdarea sa astept ziua in care va fi mai bine.
Dar am obosit. Si tot ce mai vreau e timp. Si nimeni nu mi-l poate da...
Photograph. Nu Nickelback, ci Ed Sheeran
Acum 8 ani
2 comentarii:
sad but true...insa se pare ca avem prioritatisi unele sunt ami impunatoare decat altele sau cel putin asa le vedem noi...prioritatea e sa avem siguranta zilei de maine si ziua sa fie cat mai departe...uitam totul si traim in viitor visand la cate ceva, ne amintim de trecut cu placere dar prezentul cui il lasa? in prezent nu mai traieste chiar nimeni?
ba traiesc multi. chiar si eu. banuiesc ca si tu, anonimule. numai ca aici "a trai" are, din punctul meu de vedere, un sens relativ. traim in timpul prezent, muncim, iubim, ne amintim, facem planuri in prezent. numai ca totul se desfasoara pe "repede inainte" si nu avem timp sa traim in adevaratul sens al cuvantului. impartiti in prea multe directii nu reusim sa ne adunam si sa savuram viata.
Trimiteți un comentariu