Du-te....

Am promis ca n-o sa-i mai scriu lui Fat Frumos. Am reusit o buna bucata de vreme... sau poate doar mi-a placut sa cred ca am reusit... Oricum sunt mandra de mine ca am reusit sa-l infrunt! Sa-i spun sa plece... sa-i spun: "Cosanzeana ta a murit demult, cand TU ai ales sa te intorci din drum, desi in fata noastra se asternea un drum comun!"

Am incetat demult sa-i mai scriu... dar azi o fac pentru ultima data. Si ii spun doar:

"Du-te invartindu-te! Fara sa privesti inapoi! Nu mai am nevoie de basme! Doar de viata! Viata pe care tie ti-a fost frica sa mi-o oferi! Vrei sa fugim calare pe un cal inapriat? Eu azi prefer pamantul! Asa ca du-te, nu privi inapoi. Eu nu o mai fac pentru ca nu vreau sa ma mai doara! Am invatat sa pasesc pe pamant fara tine, chiar daca am lasat in urma jumatate din mine! Iti multumesc ca m-ai ajutat sa o fac! Acum du-te! Eu nu mai vreau sa bat pasul pe loc. Vreau sa dansez, sa cant, sa ma bucur din nou fara sa simt ca te tradez! Du-te, pana nu voi incepe sa te urasc! Nu incerca sa-mi ramai prieten! Cartea povestii noastre s-a inchis! Lasa-ma sa spun altcuiva «Vino!». Iti promit ca o sa incerc sa o fac! Pentru ca merit si eu povestea MEA!".

- the end -