Pete in soare

... ironii macabre... glume sinistre... stari periodice de negru... peste tot... cand soarele se pateaza tot mai mult si pare sa se stinga... cand nu mai stii ce e aia alb, cand nu intelegi stelele si vrei sa impachetezi cerul noaptea, ca ele sa nu te mai deruteze...

... cand senzatia de moarte (fizica sau nu) te inconjoara pretutindeni, cand pierzi tot mai des si tot mai mult... cand simti ca ti se pregateste ceva...

Ce faci?

Incerci sa te impaci cu ideea, iti spui ca viata e oricum doar un drum spre moarte, depinde numai de tine daca alegi sa-l savurezi sau sa infigi piciorul in "acceleratie". Probabil de-aia, vorba vorbei, ne nastem pe rand si murim pe sarite.

Sa mori nu este nimic, inspaimantator este sa nu traiesti... o spune un nene destept...

Cand realizezi asta, se face lumina... Te nasti (din nou), reinveti chipurile dragi, adulmeci ca si cum ar fi prima oara si astepti sa miroasa a dulce, a tei, a iarba, a ud, a vant, a... viata...