Cartea, obiect de mobilier

Am primit de curand mai multe carti. Pe care, surprinzator in ceea ce ma priveste, nu le-am asezat frumos in biblioteca sa astepte sa se prafuiasca.

Am citit una cu titlu foarte sugestiv (pentru mine). "Dormi!". Ha ha ha! Nu doarme nimeni! M-a amuzat teribil prima pagina si primul lucru pe care am fost tentata sa-l fac a fost sa caut camere ascunse prin casa, sa vad daca nu am fost cumva, fara stirea mea, obiect de studiu pentru autoare! Restul... o poveste despre insomnia care devine patologica, despre nebunie... carte de citit in tramvai, light ca tigarile astea scumpe cu care imi mananc zilele si plamanii.

A urmat "Printre alele m-am apucat de fumat"... foaaaarte amuzant, ce sa zic... titlul m-a atras, dar povestea n-are nicio legatura cu viciul in sine.

Recent m-a amuzat o poveste despre isteria declansata de reeditarea romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni", al lui Marin Preda. Despre cum "se da pe sub mana" cartea prin librarii, mai exact. De parca ar fi un best-seller pe care nici nu s-a uscat bine cerneala (heeeeelllllllooooooo!!!). Dati, dom'le, cate jumate, sa ajunga la toata lumea care sta la coada la ratie...

Eu nu mai sunt demult o mare consumatoare de literatura si recunosc ca intr-a 12-a (parca) n-am fost in stare sa citesc "Morometii" lui Preda. Dar totusi... Am senzatia ca lumea isi da in cap pentru "Cel mai iubit dintre pamanteni" doar pentru ca va da bine in biblioteca. Nu ca ar fi ceva rau in a face din carti o moda... dar daca ar fi si citite, parca ar fi mai bine. Poate in sensul asta ar prinde bine o recomandare din partea domnului Adrian Mutu. Ca multa lume a citit "Idiotul" dupa ce l-a auzit pe "Briliant" ca o face.

Alaturarile sunt, probabil, cam nefericite... Literatura de RATB/Metrorex, Marin Preda si Dostoievski. Ah, si Mutu, dom'le... Dar chiar ar fi dragut ca lumea care cumpara carti sa le si citeasca. Nu sa le ia "pe sub mana" doar ca sa mai suga o parte din praful din casa.