Amintiri din copilarie (3)

Episodul 3 din folclor de "fatza blocului":

Intr-o vara, de Craciun
M-am suit intr-un alun
si-am mancat atatea mere
de m-am saturat de pere
Si-a venit stapanul lui
si m-a dat jos din gutui
parca ar fi ciresul lui.

***

Impacare, impacare,
fara nici o suparare,
daca ne mai suparam,
luam valiza si plecam,
iar la gara “23"?,
ne-ntalnim cu 3 purcei,
unul mie, unul tie,
si unul lui popa Ilie.

***

Cat e ceasul?
8 si-a stat
Si e prost cine-a-ntrebat!

Ceasul merge pe secunde
Si e prost cine raspunde!

***

Verde stop!

***

Cine zice ala este
Ca magarul din poveste!

Si magarul a murit
Si tu l-ai inlocuit!

***

De chichi, de michi
Trei lei ridichii.
De crema maro
Sa te iau la misto.

***

Maimutica cu cercei
Joaca noaptea pan’ la trei
Si la trei si jumatate
I-au cazut chilotii’n lapte

***

Jur cu mana pe buric
Sa cresc mare si voinic
Pe-ntuneric si pe frig
Si sa nu manânc nimic.

Cerşetorul de speranţe

Cândva s-a crezut leu. Se vedea "guvernând" peste toţi şi peste toate. Nimic nu părea că-i va putea ciobi într-o zi din trufie. Îşi plimba orgoliul stufos ca o coamă cu o mândrie aproape patologică şi nu dădea doi bani pe nimeni şi nimic.

Călca în picioare orice îi aţinea calea, totul în jur părea prea mărunt pentru a merita să fie luat în seamă. Nimic nu-i putea stârni interesul sau compasiunea. Credea că are totul şi ştia că nimeni nu va avea curajul să încerce vreodată să schimbe ceva.

Era convins că la apariţia sa iarba se culca smerită la pământ, pământul înceta să se rotească, soarele devenea palid de emoţie, luna roşea intimidată, iar stelele cădeau în leşinuri.

Ce putea fi mai frumos? Să trăieşti o astfel de senzaţie zi după zi după zi după zi după zi... Să numeri secunde, minute, ore, zile, luni, ani de când nimeni şi nimic nu a avut tăria să te înfrunte. Să calculezi mereu timpul şi spaţiul şi totul să tindă spre infinit.

Un infinit în care eşti doar tu. Semeţ ca un leu cu coamă stufoasă, rege peste acest tot pe care l-ai transformat într-un nimic uriaş, într-un gol pe care îl măsori zi după zi după zi după zi... şi care cu cât pare să crească mai repede, cu atât începe să te strângă mai tare, să te sugrume, să te ardă şi să îţi urle că zi după zi după zi după zi ai rămas tot mai singur şi tot mai sec, deşi te simţeai tot mai plin de tine; că ai ajuns un pârlit fără scop şi fără provocare, gol de sens şi fără NIMIC. Şi fără NIMENI.

Şi că tot ce ţi-a rămas este să cerşeşti speranţe de nicăieri, în timp ce mai calci doar pe stârvuri de iluzii.

Potop de vorbe grele

Intr-o seara de gugalit iete ce-am gasit eu pe neeet. Ceea ce urmeaza m-a facut sa ma gandesc serios la faptul ca nici nu merita osteneala sa scornesti injuraturi si blesteme noi. Dincolo de uimirea ca asa ceva se poate pune in versuri si de hohotele de ras provocate de imaginarea involuntara a unora dintre "urari", am reusit sa dedic catorva persoane "dragi" mie urmatoarele:

" (...) Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,
Te blestem să te-mpuţi pe picioare.
Să-ţi crească maduva, bogată şi largă,
Umflată-n sofale, mutată pe targă.
Să nu se cunoască de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingaş ca urciorul.
Oriunde cu zgârciuri ghiceşti mădulare,
Să simţi că te arde puţin fiecare.
Un ochi să se strângă şi să te sugrume
Clipind de-a măruntul, întors către lume,
Cel'lalt să-ţi rămâie holbat şi deschis
Şi rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
Când ura te-neacă şi-ţi scânteie-n oase
Să vrei peste mie, să poţi pân'la şase.
Necazul tău mare să dea voce mică,
Să urli, să n-auzi, să vezi că ţi-e frică.
Iar ţie, jilavă gingaş gânditare,
Să-ţi fie şezutul cuprins de zăvoare.
Ficatul un cui să-ţi frământe,
Urechea să ţipe şi nasul să-ţi cânte.
Să-ţi crape măsele-n gură
Şi dinţii cu detunătură.
Să-ţi pută sărutul, oftatul să-ţi pută,
Mormântul cu mocirlă stătută.
O unghie pe săptămână
Să-ţi coacă la câte o mână,
Şi-n zilele de sărbătoare
Un deget şi de la picioare.
De pofte să-ţi sece obrazul,
De bube să nu-ţi mişti grumazul,
Să-ţi iasă cocoaşă
Şi gâlci şi cucuie-n cămaşă.
Buricul bubat din născare
Să-ţi sângere sub cingătoare.
De glezne târâş să-ţi atârne
Ghiulele de capete carne,
Rânjite, scrâşnite şi nerăzbunate:
Măceluri, osândă, pacate ... "

(Tudor Arghezi, Blestem - fragment)

Aviz amatorilor :D

No comment

Undeva prin Vama - Foto

... soarele rasare. De bun venit.

... Cand betivii dorm...

... corturi

... decor

... vicii

... Pitzi!

... iar corturi

... foc in gazda

... antrenament (hhhh!)

... combustibil

... reclama

... nu e ce pare a fi

... papa

... rucsac... nisip...

.... aproximativ.... toti

... cand betivii dorm (2)

... soarele apune

... cutzu

... foc propriu

... foc propriu (2)

... ceatza

... Mishu!

... am ramas doar noi

... in ultimul cort

... oaaaa, ditamai pescarushu'

... vine valu'

ne ia barca

scoici

melc

VAMA! SI ATAT!

- VA URMA -

Aproximativ inapoi

As fi vrut eu sa dispar in "misiune"! Dar am revenit cu marea-n suflet si cu scoica meeaaaaa! Si nu numai ;)

Un rezumat ar fi prea lung, asa ca spun doar atat: Prietenie, plaja, foc (vorba cantecului). Resturile mai ca nu conteaza.

Deocamdata, din sila de scris, mai am de spus doar atat: AMR...

Vor veni si poze, dupa o selectie riguroasa. Stai pe-aproape!

Disparuta in misiune... DND

etc...