E Valentine’s Day (e cineva surprins?). Si fac o marturisire. Si eu iubesc (woooow! liniste in sala). De obicei prea mult. Si pe prea multi (obiceiuri proaste...)
Dar azi nu. Azi, cand toata lumea e indragostita, eu iau o pauza. Pentru ca maine voi putea sa iubesc mai mult decat ieri, fara sa am nevoie de un motiv special.
Imi place la nebunie sa fiu un Scrooge al Valentine’s Day-ului. Pentru ca nu inteleg „sarbatoarea” asta. Nu inteleg de ce azi ar trebui sa iubim mai mult decat in alte zile, sa fim mai pupaciosi ca in alte zile, sa avem ochii mai sticlosi ca de obicei atunci cand ne intalnim cu ei/ele.
Nu inteleg de ce am importat ziua asta. De ce cred unii ca e nevoie de o zi anume ca sa spui si sa arati ca iubesti o persoana. De ce e ziua asta mai speciala decat oricare alta petrecuta alaturi de iubit/iubita. De ce unii permit ca iubirea lor sa fie transformata in afacere de sezon.
Dincolo de faptul ca e un mare kitsch, pentru unii mai e si o corvoada. Alearga disperati, pana le iese limba de un cot, dupa cadouri ca sa nu se supere iubitelul/iubitica. Se chinuie sa gaseasca ceva cat mai original si care fereasca al de sus sa semene cu ce au luat anul trecut. Problema financiara nu mai are rost sa o aduc in discutie, pentru ca toata lumea e dupa sarbatori in februarie, nu numai eu.
Si nu, nu urmeaza o pledoarie in favoarea zilei de Dragobete. O fi eu uneori nationalista, dar pana la urma e tot un drac.
In alti ani in ziua asta nici nu ieseam din casa. Si nu pentru ca strugurii ar fi fost acri. Imi provocau o greata sincera stupizenia din jurul meu, ranjetele si chiraielile de satisfactie mai mult sau mai putin reala ale „valentinilor” si „valentinelor”. Acum doar ma amuza. Intr-un fel trist.
Iau, deci, o pauza binemeritata si azi ma iubesc doar pe mine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu