Zilele astea m-am hotarat sa ma inchid in casa si sa-mi plang de mila. Nu stiu de ce. Pur si simplu asa. Motive... as umple pagini cu ele... Rezumatul ar fi ca doar la mine pot sa ma vait si ca doar eu pot incerca sa ma consolez. Pe altii nu vreau sa-i mai plictisesc si nici sa-i fac sa-mi acorde atentie doar din complezenta.
Chiar, oare de ce cautam alinare la oameni care oricum ne spun ce vrem sa auzim in timp ce se gandesc la propriile lor probleme? De ce nu suntem niciodata in stare sa gasim raspunsul in noi sau daca il gasim nu-l acceptam ca fiind corect? Daca cineva totusi a reusit sa faca asta, sa-mi spuna reteta si mie. Poate atunci o sa-mi fie de ajuns o "sedinta" in oglinda si cand ma intorc cu spatele n-o sa-mi mai fac semne obscene si n-o sa ma mai fac singura idioata...
Prostii... reteta e in mine. Probabil inca nu am puterea sa o accept.
Photograph. Nu Nickelback, ci Ed Sheeran
Acum 8 ani
2 comentarii:
sper ca ai deschis usa larg sa intre soarele :D
si mai sper sa nu-ti mai plangi de mila.
nu sunt de acord sa ne plangem singuri de mila.
ar trebuii sa luptam si sa nu ne mai plangem atat, pt ca doar daca luptam putem schimba ceva( ceea ce ne face sa ne fie mila ), dar daca continuam asa, nu e bine.
la un moment dat, cred ca toti trecem prin starea respectiva, dar depinde de noi cat timp o lasam sa actioneze si de ce facem ca sa o depasim ;)
data viitoare vreau sa gasesc pe cineva zambitor si cu bratele deschise la tine acasa ;))
take care
draga mea, uneori e bine sa mai luam cate o pauza din lupta pentru schimbare, pentru ca numai asa putem aduna forte noi ca sa ne ridicam din nou impotriva "maruntisurilor" care, adunate, la un moment dat ne doboara. eu una am nevoie uneori de starea asta, chiar daca nu imi place.
soarele l-am lasat sa intre, am incetat cu plansul (de mila) si m-am bucurat de primavara (sper sa nu ma cuprinda astenia anul asta)... de-aia nici n-am prea fost "acasa" ;)
multam de vizita
Trimiteți un comentariu