... ironii macabre... glume sinistre... stari periodice de negru... peste tot... cand soarele se pateaza tot mai mult si pare sa se stinga... cand nu mai stii ce e aia alb, cand nu intelegi stelele si vrei sa impachetezi cerul noaptea, ca ele sa nu te mai deruteze...
... cand senzatia de moarte (fizica sau nu) te inconjoara pretutindeni, cand pierzi tot mai des si tot mai mult... cand simti ca ti se pregateste ceva...
Ce faci?
Incerci sa te impaci cu ideea, iti spui ca viata e oricum doar un drum spre moarte, depinde numai de tine daca alegi sa-l savurezi sau sa infigi piciorul in "acceleratie". Probabil de-aia, vorba vorbei, ne nastem pe rand si murim pe sarite.
Sa mori nu este nimic, inspaimantator este sa nu traiesti... o spune un nene destept...
Cand realizezi asta, se face lumina... Te nasti (din nou), reinveti chipurile dragi, adulmeci ca si cum ar fi prima oara si astepti sa miroasa a dulce, a tei, a iarba, a ud, a vant, a... viata...
Pete in soare
Baloane de sapun
M-am jucat cu baloane de sapun! Si totul a parut dintr-o data atat de simplu. Zeci de sfere perfecte care se coloreaza in lumina... Zeci de bule perfecte ca niste vise... Care prind contur sub o simpla suflare... Daca asta ar fi de ajuns si in viata in care jocurile sunt doar pentru copii, am fi cu totii mai fericiti... Cu cat? Cu zeci, sute, catralioane de vise implinite, perfecte si colorate ca baloanele de sapun. Cu miliarde de secunde in care, ca "om mare", nu trebuie sa inapoiezi copilului de langa tine jucaria pe care il inveti sa o foloseasca... in care o pastrezi pentru copilul din tine.
Pacat ca si baloanele se sparg... Si ca atunci crestem!
Publicat de Narcisa Tomulescu la 04:33 0 comentarii
Etichete: adulti, baloane, balon de sapun, copil, perfect, sapun, vis
Cu ce mai fac romanasii trafic...
Dupa trafic de tigari, persoane, armament, flote, masini, biciclete, cafea, pixuri cu mina colorata sau aromata, guma de mestecat si alte gainarii, un nene, a carui identitate nu a fost dezvaluita (ce stirist suna asta... sic!), a gasit un nou "obiect" de contrabanda. Stirea e mai veche, dar acum am avut chef de ea (la naiba, stiri fac in fiecare zi, chiar daca nu din domeniu):
"Un roman a fost arestat pentru trafic de ovule in Creta. El exploata doua compatrioate pe care le-a dus in Grecia promitandu-le locuri de munca, dar acolo le-a obligat sa se prostitueze, in complicitate cu o alta romanca, in prezent cautata de politie. Ulterior, nemultumit de profitul obtinut, el s-a reorientat catre traficul cu ovule. Potrivit politiei, suspectul, in complicitate cu un medic de la o clinica privata, a supus-o pe una dintre femei, in varsta de 27 de ani, unui tratament pentru cresterea productiei de ovule, in vederea prelevarii si vanzarii acestora. Femeia a fost sechestrata intr-un apartament din Creta si a fost eliberata inainte de a suferi prima interventie chirurgicala, ce era prevazuta pentru data de 26 iunie".
Du-te....
Am promis ca n-o sa-i mai scriu lui Fat Frumos. Am reusit o buna bucata de vreme... sau poate doar mi-a placut sa cred ca am reusit... Oricum sunt mandra de mine ca am reusit sa-l infrunt! Sa-i spun sa plece... sa-i spun: "Cosanzeana ta a murit demult, cand TU ai ales sa te intorci din drum, desi in fata noastra se asternea un drum comun!"
Am incetat demult sa-i mai scriu... dar azi o fac pentru ultima data. Si ii spun doar:
"Du-te invartindu-te! Fara sa privesti inapoi! Nu mai am nevoie de basme! Doar de viata! Viata pe care tie ti-a fost frica sa mi-o oferi! Vrei sa fugim calare pe un cal inapriat? Eu azi prefer pamantul! Asa ca du-te, nu privi inapoi. Eu nu o mai fac pentru ca nu vreau sa ma mai doara! Am invatat sa pasesc pe pamant fara tine, chiar daca am lasat in urma jumatate din mine! Iti multumesc ca m-ai ajutat sa o fac! Acum du-te! Eu nu mai vreau sa bat pasul pe loc. Vreau sa dansez, sa cant, sa ma bucur din nou fara sa simt ca te tradez! Du-te, pana nu voi incepe sa te urasc! Nu incerca sa-mi ramai prieten! Cartea povestii noastre s-a inchis! Lasa-ma sa spun altcuiva «Vino!». Iti promit ca o sa incerc sa o fac! Pentru ca merit si eu povestea MEA!".
- the end -
Publicat de Narcisa Tomulescu la 05:47 0 comentarii
Etichete: Fat Frumos, poveste, sfarsit
Vama... doar Vama... pur si simplu
A fost concert Vama... primul dupa un an jumate... ultima oara i-am vazut in Laptarie... cu multe piese Vama Veche si doua din noul repertoriu. Fotomodele si Cartita... Le-am ascultat din nou live la Arenele Romane... Am avut din nou un sentiment aparte... De data asta, dupa Cartita nu am mai ramas cu gustul ala amar, de parca sufletul meu ar fi inghitit bulgari de pamant in timp ce se lupta sa ajunga la mine. Am spus, pentru prima oara dupa ce am ascultat piesa (si cred ca au fost cateva sute de ori, mai ales in ultimele saptamani), "buna dimineata! acum m-am trezit!".
Au mai fost Nu Am Chef Azi (o doamne, dar ce chef aveam de fapt), Vara Asta, Fericire, Epilog (repertoriu vechi)... Suflet Normal, Undeva in Vama... Si am avut un dor de duca... as fi fugit atunci... Au fost toate piesele de pe albumul nou... A fost "cosy", chiar daca nu atat de intim ca intr-o seara in Laptarie... lume multa, chiar daca nu atat de multa cat m-as fi asteptat... Chirila a avut si zile mai bune (parerea mea), dar am dat vina pe posibilul trac de lansare... Oricum, a fost Vama... I-am asteptat... Sunt buni... Trupa Veche pentru mine nu exista si acum mi-e clar ca Tudor facea cel putin 85 la suta din ce a insemnat Vama Veche... Unii poate mi-ar raspunde "pentru ca era front-man"... Posibil, dar Balanescu face piese pentru Trupa Veche si nu-mi spun nimic... Poate gresesc, dar imi asum riscul asta...
Vama suna bine (pentru mine), are mesaj (cel putin pe intelesul meu) si ii astept intr-un nou concert intr-un loc care sa nu fie, totusi, Krystal sau Bamboo (acolo cred nu calc nici daca ar canta Bon Jovi).
Pana atunci raman Pe Sarma... Fug de Bed for Love care se transforma in "just a bed for two"... Nu ma simt ca in Fotomodele (ar fi si greu), dar voi munci ca sclavii pe plantatie fara sa imi faca cineva statuie, poster sau macar poza pentru "angajatul lunii"... Nu astept ca Dumnezeu sa apara la stiri... Imi traiesc viata de la 17 la infinit... astept sa ajung Undeva in Vama... sa-mi spal sufletul de noroi ca sa ajunga si el un Suflet Normal... iar lui Fat Frumos nu-i mai scriu demult... ba chiar am reusit sa-l ucid si sa-l ingrop (metaforic... nu va deveni un nou caz Elodia) si am scapat de el... Buna dimineata din nou!
Publicat de Narcisa Tomulescu la 02:49 3 comentarii
Etichete: concert, lansare, Laptaria lui Enache, Laptarie, muzica, prieten, Vama, Vama Veche