Americanii-s de vinaaaa...

4 iulie... dimineata... numar orele pana plec la mare... merg pe jos spre munca... poate asa trece timpul mai repede decat daca zac intr-un cazan de ratb... la eroilor cedez... iau autobuzul... n-am baterie la mp-tz... vreau sa ascult vama, sa simt ca sunt deja pe drum... ma multumesc cu radioul din 336... matinal... pe doua voci mi se spune ca e ziua americii... ba pe naiba... e ziua in care plec la mare... mi se darama gardul mie de america... cele doua voci, una masculina, una feminina, incep sa cerseasca drept de libera intrare in sua... mi se face greatza... vreau castile mele, care ma feresc de mizerii... lovitura de gratie cade ca un bolovan in mijlocul carului de nervi care am devenit: in difuzoare incepe sa rasune imnul sua... nici nu vreau sa stiu cum se numeste... nu-s vreo nationalista, dar parca de 1 Decembrie nu am auzit la niciun post privat de radio "Desteapta-te, romane!"... poate pentru ca, doamne fe', ne-ar putea veni mintea la cap... am putea sa indraznim sa nu mai fim milogi si "aplecati"... sictir!