Cumpar timp. Ofer plata in rate si fara avans...

Cand au inflorit pomii? Si eu unde eram cand vantul i-a scuturat? Unde umblu in timp ce viata fuge pe langa mine mancand pamantul? De ce vreau sa opresc timpul in loc si in acelasi timp sa il fac sa treaca pocnind din degete si sa ma trezesc pe plaja, sa inspir marea si sa gust vantul? De ce ma vait ca m-am saturat de munca, dar nu am curaj sa imi iau un concediu prelungit, sa las totul in urma pentru o vreme si sa ma bucur de toate lucrurile pe care am ajuns sa cred ca am uitat sa le fac? Si sa cant piesa aia cu "ca la 20 de ani, fara griji si fara bani", care nu-mi prea place, dar imi da chef de copilarit... La 20 de ani... Nu aveam bani, singura grija era sa-i scot cu forta de la mama, ca de la munca nu ne dadeau salariile decat 1/4 odata la trei luni... Era greu, dar era frumos, ne era foame, dar stiam sa radem de viata... Acum as vrea sa mai am nonsalanta de atunci, as vrea sa stiu ca mai am puterea sa lupt si rabdarea sa astept ziua in care va fi mai bine.

Dar am obosit. Si tot ce mai vreau e timp. Si nimeni nu mi-l poate da...

Alo! De nenea Avram ati auzit? Poate ar trebui...

Revin la subiectul Bon Jovi la Bucuresti. Si eu. Zilele trecute a aparut si la noi o informatie aruncata pe un forum al fanilor, cum ca trupa si-ar extinde turneul european (primul post pe thread-ul respectiv dateaza din 26 februarie!!!). Autorul "arogantei" e un nene care sustine ca lucreaza la o companie din Grecia, specializata pe organizarea de astfel de evenimente. A publicat o lista cu date in care Bucurestiul apare in dreptul zilei de 22 iulie (e marti, as fi libera... sau poate chiar somera pana atunci :D). Buuuun.

Ce s-a intamplat? Informatia a fost preluata de aproape toata lumea (mai putin de colegele mele de la Life, care pentru ca nu era oficiala nu s-au obosit). Nimeni nu a verificat-o in schimb (cel putin nicaieri nu s-a lasat impresia asta; toti s-au multumit sa spuna ca nicio agentie din Romania nu a revendicat organizarea concertului). Pentru ca e greu! Pai cum pushca mea sa nu fie? In fond, e o trupa de necunoscuti. Acum pe bune, cine a auzit de Bon Jovi? Cine naiba le-a cumparat peste 100 de milioane de albume?!? Iar se aduc trupe de rahat in Romania, in timp ce "greucenii" ii incanta mereu pe altii.... Mrrrrrrrr....

Nu cred ca cineva isi poate imagina ce e acum la gura mea. Ar fi, insa, total indecent si absolut nefolositor sa ma apuc sa injur birjareste pe aici. In plus, nu as vrea sa imi jignesc in mod evident colegii de breasla. Oricum i-a jignit natura pe multi dintre ei...

Spun doar atat. Daca minunatii colegi din presa tot au preluat informatia de pe drycounty.com ar fi putut macar sa faca un efort sa parcurga toate posturile din thread-ul respectiv. Si ar fi gasit acolo un nume: Marcel Avram. Care zice-se ca ar fi sustinut o conferinta de presa la Sofia, in cadrul careia a anuntat ca Metallica si Kiss vor concerta in Bulgaria in 25 iulie, respectiv 16 mai. Dar si ca Bon Jovi va canta, de asemenea, la Sofia, data si locul urmand sa fie anuntate ulterior. E adevarat ca nu se aminteste nimic de Bucuresti in postul datat 27 februarie (!).

Iar ai nostri nu stiu, fratilor, daca e oficial. Pai poate ar fi trebuit sa dea cumva de nea' Avram asta (personaj controversat la un moment dat pe la noi, daca nu ma inseala memoria) si sa verifice informatia. Pentru ca e clar ca are legatura cu posibilul eveniment. A spus-o si intr-un interviu pentru publicatia Standart din Bulgaria.

Dar e greu sa muncesti, banuiesc. E mai simplu sa verifici zilnic site-ul trupei, sa dai F5 si sa astepti sa se adauge noile date din turneul european. Dar asta pot s-o fac si eu, ca simplu fan. Mai des chiar decat mananc. Si daca m-ati vedea ati crede ca mananc foarte, foarte des (ce-mi mai place sa ma iau la misto!).

Ma duc sa mai "sap" putin pe net. Poate mai gasesc vreo informatie. Ca in baza alor nostri...

P.S. Poate ma lamureste si pe mine cineva cu concertul Metallica de la noi. A aparut ca vor canta pe 26 iulie, pe urma s-a infirmat, pe site-ul lor nu apare niciun concert in Romania. Cineva mi-a zis chiar ca si-a luat bilet; banuiesc ca ori manca ceva urat mirositor, ori a fost prostit in stil barbar.

Ceva fara titlu

Ce faci cand nu ai nimic de spus? Cea mai inteligenta miscare ar fi sa taci. Dar de ce sa o faci? Cand poti sa spui nimicuri. Sa vorbesti taceri. Si sa pui lumea pe ganduri de parca ai fi spus ceva inteligent. Si sa smulgi aplauzele celor care nu inteleg nimic, dar care vor la randul lor sa para destepti. Minti sclipitoare care pricep subtilitatile de dincolo de neinteles.

Asa-i ca nu spun nimic? Mai bine tac. Mie chiar imi place tacerea. E lectia pe care o stiu cel mai bine in viata, chiar daca e si singura care nu-mi place. Poate de aia am si invatat-o atat de bine incat nu mai pot sa spun tot ce as vrea. Cum ar fi... Shhhhhhhhh...

La multi ani mie!

Ce as putea sa-mi urez de ziua mea? Sa ma tina nervii si ficatul (prietenii stiu de ce), sa ma tina mainile si mintea ca sa pot lucra in continuare in domeniul care imi place, sa am rabdare sa astept sa-mi treaca pornirea de a renunta la el (domeniul), sa fiu mai buna cu mama, care in urma cu 25 de ani mi-a dat viata, cu tata, care acum 25 de ani si circa 9 luni a participat la conceperea mea.

Ce-mi doresc de ziua mea? Tot ce merit si as putea primi. Nu-s pretentioasa. Ca bonus as vrea niste suplimente alimentare anti-prostie, anti-"imi-pasa-prea-mult-de-unii-si-nu-primesc-nimic-in-schimb", anti-"iubesc-mereu-pe-cine-nu-trebuie" si o pernuta anti-suturi-in-fund care nu numai ca nu ma fac sa merg inainte, dar imi fac si niste vanatai urate.

Ce-mi place de ziua mea? Faptul ca primesc zi libera.

Ce ma sperie de ziua mea? Ca poate o sa-mi dau seama ca au uitat de mine persoane la care nu m-as fi asteptat sa o faca. Si ca m-as putea trezi cu un telefon de la cineva care nu as vrea sa isi aduca aminte de mine si sa imi aduca aminte de noi.

Anul mortii

Cred ca am intrat in anul mortii! Universul prea se concentreaza in ultima vreme pe a-mi indeplini mie vise pe care nu credeam sa apuc sa le ating.

Se aude din ce in ce mai tare vuietul unui concert Bon Jovi la Bucuresti. Mai asteptam doar confirmarea datei si a locului. Iron Maiden e deja confirmat si am bilete. Zboooorrrr!

Anul trecut a fost Alice Cooper! Da, "terminatul" ala pe care eu am deschis ochii. Aveam cu frate-miu un poster format A3, care pe o parte il avea pe Alice, iar pe partea cealalta avea AC/DC. Il tineam agatat pe perete, o saptamana pe o fata, o saptamana pe cealalta. Urmatorul poster a fost unul "gigant" cu Maiden pe o parte, cu Bon Jovi pe cealalta. Ai mei nu ne-au mai lasat sa-l atarnam pe perete. Le am si acum intr-o mapa cu poze, fotografii, articole, reviste, caiete de cantece si alte amintiri dragi. S-au "ridat" de cat l-am desfacut si imapturit de-a lungul anilor, visand cu ochii deschisi la ziua in care voi putea si eu sa vad macar un concert al lor.

Tehnologia a avansat, s-a inventat "priateria" si ODC-ul si in ultima vreme am stat nopti intregi cu ochii in calculator "balind" la concerte si visand la ziua in care voi putea fi si eu "acolo".

Cum spuneam, anul trecut a fost Alice Cooper! Anul asta va fi Maiden (a mai fost, dar eram prea mica si prea intristata de plecarea lui Dickinson din trupa) si, foarte probabil, Bon Jovi! Vor mai fi Whitesnake, si Def Leppard, si Judas Priest! Cu Metallica inca nu inteleg ce se intampla... Era sa uit de Lenny Kravitz, dar probabil ca o sa renunt pentru ca sper ca atunci sa fiu la mare... Nu stiu la cate voi reusi sa merg. La Maiden sigur, la Judas sigur, la Bon Jovi... hmmm... cred ca o sa dorm doua zile inainte si alte doua dupa in locul unde va fi concertul.

Probabil va trebui sa fac un credit sa pot merge sa-i vad pe toti (si eu cica vreau sa-mi dau si licenta anul asta... cred ca va ramane un banc bun...). Probabil voi fi somata cu concedierea sau voi ameninta cu demisia pentru ca probabil nimeni nu o sa ma suporte cu atatea concerte... Vom vedea... mai e mult pana la vara. Sper totusi ca, daca o fi anul mortii, sa apuc sa-mi vad visele cu ochii. Si daca le voi supravietui... Petrecerea continua.

Ce tara frumoasa avem! Mare pacat ca e locuita...

A fost 4 martie (era sa scriu "mai"... ptiu, drace, ar fi insemnat ca am ratat marea). As fi putut scrie despre tragedia care a cutremurat Romania in urma cu 31 de ani, dar stiu prea putine despre ea. Doar povesti auzite din an in an... In '77 nici nu eram in program. Stiu doar ca multi au murit atunci, ca frate-meu, care era in burta la mama de vreo 8 luni, n-a miscat pana a doua zi dimineata la 5 si ca ai mei, care stateau la parter, ca si acum, au imbracat multi vecini fugiti din casa asa cum i-a prins marea zgaltaiala...

A fost 4 martie, 21 de grade, vant destul de puternic... Dar nici despre vreme nu vreau sa vorbesc; ii las pe Romica, Busu si altii mai mult sau mai putin specialisti sa o faca.

Eu doar m-am bucurat de soare si am decis sa-mi scot nasul virusat la aer. O prietena veche plecata demult spre alte zari mi-a tinut companie in ultima ei zi de vacanta pe plaiurile mioritice. O cafea, o terasa (singura deschisa in bucatica mea de Dr. Taberei). Pranz, dar destul de liniste. O ceata de dulai pasnici care pazesc ruinele cinematografului Favorit. Unul bea apa din fantana ce se doreste a fi arteziana din mijlocul terasei; altul mai mititel o lipaie de pe jos.

Discutie despre prieteni vechi, despre peripetii din adolescenta presarata cu multe meciuri, cu petreceri pe bloc, cu fumat "la posta", cu fugit noaptea din casa pe geam, cu dat noaptea in leaganele care ne-au ramas din ce in ce mai mici odata cu trecerea anilor. Nostalgie placuta, urmata de lovirea brusca de realitatea care ne arata ca anii au trecut peste noi iremediabil, ca prioritatile si gandirea ni s-au schimbat intr-un mod mult prea firesc.

Ea, plecata de 5 ani in Spania, este inca revoltata de faptul ca, in schimb, in tara nu s-au schimbat prea multe. Ma admira ca dintre toti care eram o data in gasca as fi cea mai realizata. Zambesc derutata; nu stiu daca sa ma bucur, sa ma simt magulita sau sa ma intristez ca am obtinut o oarecare realizare cu un pret pe care numai eu stiu ca l-am platit. Alung gandul. Ea imi spune ca totusi Romania e frumoasa cand ai bani (a nu se intelege vreo avere) si nu trebuie sa-i muncesti aici. Nu o contrazic, dar nici nu-mi permit sa visez prea mult la asa ceva.

Telefonul ne intrerupe dialogul. Vorbesc putin, timp in care linistea nefireasca pentru ora pranzului e sparta de niste tipete, injuraturi, blesteme, juraminte pe mormite, copii, neamuri si alte acareturi. Eu imi vad de convorbire. Nu sunt neaparat surprinsa. Stiu cam ce gen de oameni frecventeaza localul si in mod normal nu as fi mers acolo. Prietena, in schimb, este ingrozita si imi striga sa plecam ca "aia se taie". Am intors privirea si ii spuneam celui de la telefon unde sunt si ce se intampla pentru ca deja il alarmasera tipetele. Am fost tentata o clipa sa plec, cum spunea ea, dar cred ca nu era tocmai indicat. Probabil atentia scandalagiilor s-ar fi indreptat urgent asupra noastra si, sincer, nu e tocmai visul meu sa sfarsesc cu gatul taiat de un card de ciori pentru 3,5 lei sau cat costa o cafea.

Am privit stupefiata scena, am ascultat scarbita replicile din registrul precizat mai sus, amenintarile cu nu-stiu-cine din Ferentari si incercam sa fiu atenta pentru a reactiona cat mai rapid in cazul in care vreun scaun ar fi zburat in geamul care ma despartea de "front". Am avut o clipa naivitatea sa cred ca, simtindu-se priviti, indivizii cei fiorosi, burtosi si plini de lanturi de haur ar fi putut avea bunul simt sa mute, macar, scena in alta parte... Neeaaaaahhh!!!! Au continuat recitalul mai abitir in momentul in care au vazut ca au si public.

Din fericire spectacolul s-a sfarsit fara urmari imediate. Poate doar pentru psihicul meu. Mi-am depasit de ceva vreme pornirile rasiste, xenofobe si altele de gen. Dar nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la vorba aia din titlu cu "Romania e o tara frumoasa! Pacat ca e locuita".

Am restrans-o la cartierul meu si m-am speriat. Nu mi-a fost niciodata teama sa merg pe strazile lui, indiferent de ora. L-am privit mereu ca pe un spatiu in care "raul, ramul" si cainii comunitari imi sunt prieteni de suflet. Si mi-a parut rau ca pana acum poate am fost inconstienta sau am stat prea mult la serviciu si nu am avut timp sa-mi dau seama ca totul s-a schimbat. Si am injurat in gand tiganii de genul astora, asa cum o fac toti care dau vina pe ei pentru cum e vazuta Romania in lume, pentru imaginea pe care ei au creat-o si care a ajuns sa o umbreasca pe cea creata de mari artisti si sportivi de-a lungul timpului. Pe urma mi-a parut rau ca am generalizat, dar nu as putea spune ca eram tocmai sincera. Daca gresesc, sa-mi fie cu iertare, dar si toleranta mea are anumite limite.

Am trecut peste incident spunand un banc trist: "Dumnezeu a facut o tara perfecta, cu munti, ape, mari, dealuri, campii manoase, zacaminte si resurse naturale ca nicaieri si i-a harazit sa se numeasca Romania. Sfantul Petru, temandu-se ca Dumnezeu exagereaza, intreaba: «Dar de ce atat de multe?» Dumnezeu a stat o clipa, s-a uitat la Sf. Petru si a raspuns sec: «Linisteste-te! Sa vezi ce locuitori ii dau!"...