De ce ma „iubesti” doar cand si cum vrei tu? De ce cand tu ma vrei eu nu te suport? De ce cand ma indupleci faci rapid un pas inapoi si o rupi la fuga? De ce am impresia ca intre noi e un camp de lupta pe care il va cuceri cine are nervii mai tari? De ce imi promit mereu ca nu o sa mai capitulez? De ce, totusi, o fac de fiecare data, dar niciodata definitiv?
De ce m-ai invatat sa am regrete cand tocmai de ele m-am ferit mereu in viata? De ce uneori regret ca te cunosc? De ce alteori ma intreb cine esti de fapt, cand si cum ti-am dat voie sa intri in viata mea si sa-mi zdruncini universul?
De ce gasesc mereu puterea sa te iert atunci cand te comporti ca si cum nimic nu s-a intamplat? De ce mereu sfarsesc spunandu-mi ca eu sunt aia nebuna? De ce ma provoci sa incerc sa-ti anticipez fiecare miscare de parca totul ar fi o nenorocita de partida de sah? De ce dispari din peisaj si cand ma obisnuiesc cu lipsa ta apari ca de nicaieri, la brat cu inocenta ta sadica? De ce ma mai bucur in loc sa fug mancand pamantul? De ce uit ca stiu ce urmeaza? De ce inca mi-e frica sa te pierd de tot?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu