Viata politica si sociala din Romania zilelor noastre ma lasa rece. Nu voi mai vota niciodata nici la locale, nici la generale. Chiar nu ma intereseaza catusi de putin unde vor ajunge lucrurile. Probabil ca se va continua asa mult timp de acum incolo. Nici copiii mei nenascuti inca nu cred ca vor apuca sa vada „schimbarea” care ni se promite mereu, fie ca e, fie ca nu e campanie electorala.
Am incetat sa ma mai uit la stiri si sa mai citesc ziare pentru ca m-am saturat sa vad „senzational” creat din nimic, nenumarate cazuri sociale emotionante, e drept, dar prezentate de multe ori abuziv, incalcandu-se dreptul la intimitate si suferinta al oamenilor. M-am saturat de „ralfii” si „elodiile” pe care mama le urmareste cu stoicism la OTV. M-am saturat sa tot aud de coruptia de la varf si sa vad... nimic! Raman fidela stirilor sportive, dar nu pentru ca as putea afla ceva interesant ci pentru ca eu cu asta ma ocup. E un domeniu la fel de putred ca toate celelalte, dar macar ma pasioneaza. M-a pasionat competitia si in timp am invatat sa asimilez si „gunoiul” care se aduna pe marginea „terenului”. Nevoia te invata, cum se spune...
Mi-am propus sa ma intereseze numai de mine si de viata mea de zi cu zi, care pana la urma nu depinde in niciun fel de tot ce e „demn” de stiri.
Multi mi-au zis: „daca nu votezi, atunci sa nu te mai plangi ca e asa si pe dincolo”. Dar eu nu ma plang, dragilor. Sunt doar vesnic nemultumita; indiferent de regim, de presedinte, de guvern, de convingeri si doctrine politice... Si nici n-as avea vreo sansa sa mi se schimbe „dispozitia” pentru ca pana la urma niciunul dintre aia care sunt pusi „sus” nu sunt acolo ca sa ne multumeasca pe noi. Se spune asa doar ca sa dea bine. De fapt ei sunt acolo pentru ca asa e „normal” intr-un stat. Nu degeaba se spune ca e bine sa lucrezi „la stat”. Acolo se STA bine si pe bani multi, ca doar nu degeaba se platesc impozite si se dau spagi. E o opinie personala, dar de aia e aici, pe blog. Am dreptul la ea.
Stiu ca se vorbeste mereu despre responsabilitatile si bla-bla-urile pe care le implica un „job” la varf. Stiu si ca eu nu sunt mai buna decat oricare dintre ei. Si cei care se bat cu caramida in piept ca ei ar face si ar drege daca ar fi acolo sunt niste mari ipocriti. Aratati-mi mie romanul care daca s-ar vedea ajuns in varf nu s-ar gandi mai intai la burta lui si a apropiatilor (asta in cazul in care nu avem de a face cu vreun egoist). De fapt nu va obositi, pentru ca sigur i-as gasi nod in papura.
De aia ma doare in pix! De fapt in taste, ca pixul il folosesc mai rar. Marturisesc si ca sunt constienta ca nu e o atitudine sanatoasa si ca poate si din cauza celor care gandesc ca mine lucrurile intarzie sa se schimbe. Dar eu tot refuz sa ma mai doara si in alta parte, pentru ca oricum nu mi-ar folosi la nimic.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu